Ce il mana pe el in lupta?

Draga A.,

Te-am considerat intotdeauna gura de aer proaspat inhalata intr-un oras prafuit. Parerile tale despre viata, despre lume, despre absolut orice erau tare importante pentru mine. Dupa cum deja stii, nu m-as fi plictisit de discutii nici macar dupa o noapte intreaga, indiferent de subiectele abordate. Nu ma plictiseam si nu ma enervam nici macar cand parerile noastre erau diametral opuse, caci esti una dintre putinele persoane care mai stiu sa comunice aducand argumente si contraargumente, fara tipete, fara batai cu pumnul in piept, fara ifose de superioritate.

Erai deschis la discutii, dar prea putin la nou, desi ai ales sa te bucuri de tot ceea ce noul aduce in vietile noastre. Tineai cu dintii de parerile tale si eu apreciam cum se cuvine faptul ca nu te lepadai de ele la prima suflare de vant. M-ai ajutat sa privesc reversul medaliei de multe ori. Te-am ajutat sa iti limpezesti anumite idei de multe ori. Fara doar si poate, discutiile noastre au fost intotdeauna constructive si mereu mi le voi aminti cu placere.

Te regasesc foarte schimbat si asta ma intristeaza. Esti tot mai plin de ifose, ideile tale parca sunt copiate de pe site-urile mincinoase ale unor nationalisti de-a dreptul periculosi, iar raceala de care dai dovada imi arata ca nu mai esti dispus sa discuti cu persoane care au alta parere despre viata, despre lume, despre orice.

Privindu-te, ma intreb daca nu cumva te-am supraestimat candva. Intorcandu-ma in trecut, ma intreb daca nu cumva ti-am acordat un credit nemeritat, caci banuielile care ma asalteaza astazi te pun intr-o lumina nu tocmai potrivita. Nu le voi da glas deocamdata tocmai pentru ca sunt banuieli si nu certitudini.

Sper sa nu-mi fie vreodata confirmate, pentru ca prietenia noastra, atat cat a mai ramas din ea, depinde de felul in care vei reactiona in perioada urmatoare, de ceea ce voi intelege atunci cand voi incerca sa lamuresc situatia si sa pricep “ce te mana pe tine in lupta”.

Pana atunci, draga A., permite-mi sa postez pe blogul meu aceasta prima scrisoare netrimisa, care sa ramana marturie a faptului ca m-am gandit la tine, ca regret intorsatura pe care o ia uneori viata, ca mi-e dor de discutiile noastre si ca ele nu vor mai exista pana nu scap de banuieli.

Ce il mana pe el in lupta?