Category Archives: Scrisori netrimise

Dragă C., Nu știu prin ce întâmplare neîntâmplată am reușit azi-noapte să te visez într-un mod de-a dreptul ciudat, care mă împinge acum să lansez în eter o scrisoare. Chiar mă bate gândul să scriu cândva o povestioară despre peisajele uluitoare ce m-au fermecat în vis și despre șobolanii care mișunau în voie prin acele locuri mirifice. De ce oare nu putem poza ceea ce ni se arată în vis? Mare nevoie aș fi avut de un aparat care să imortalizeze tot ce mintea mea a născocit pe care dormeam. Îți […]

Celui fără nume Atât de aproape și totuși… atât de departe. Uniți de o singură pasiune, despărțiți de toate barierele lumești. Noi doi, într-o lume golită de sens, cu sufletele secătuite de lupte inutile, ne mișcăm unul spre celălalt doar pentru a ne distanța mai tare. Ni se ating mâinile. E un gest firesc, dar fără însemnătate. Degete subțiri și calde. Ochi în ochi. Nici un cuvânt. Două zâmbete. Îmi trag mâna înapoi. Nu-i vreme de atingeri. Niciodată nu va fi. Niciodată nu a fost. Alte două zâmbete, indicând jena. […]

Dragă F., Poate că nu ți-aș fi scris niciodată dacă nu se întâmpla ca, din senin de primăvară, prin memorie să îmi fluture sub ochi fustița roz cu volănașe pe care am cumpărat-o cu mulți, mulți ani în urmă. Îți aduci aminte de ea? Te-ai împotrivit, spunând că e scumpă (și chiar era; m-a costat, la acea vreme, 30 de lei) și urâtă (urât ești tu!), că e prea scurtă (nici măcar nu era scurtă, îmi acoperea jumătate din coapsă, dar tu erai un puritan plictisitor), că e prea roz, […]

M-am îndepărtat aproape împotriva voinței mele, cu teama cuibărită în sufletul chinuit. Cine oare îmi va păstra la căldură amintirile dimineților senine de vară, când un surâs grăbit îmi lumina aleea, când o fluturare a jachetei părea flamura unui vapor plutind dincolo de orizont, când ochi pătrunzători îmi mângâiau gândurile? Te-am lăsat pe tine de strajă la porțile visului, fără să știu dacă vei accepta provocarea de a găzdui în palmele calde o inimă ce bate aritimic, fără ca măcar să primești ceva în schimb. Nu ți-am putut promite nimic. […]

Sunt sigură că m-ai văzut. Ochilor tăi de vultur nu le scapă nimic, niciodată. Sau cel puțin așa se întâmpla pe vremea când îi iubeam, când i-aș fi sărutat de mii de ori doar pentru a alunga o părelnică umbră, un gând anost ori o lacrimă ascunsă, lacrima de furie și neputință. Eram pe-atunci uniți de-o dragoste tăcută, nicicând spusă, de-o acceptare tristă a fatalității, de un antet pe care amândoi parcă-l aveam lipit pe frunte. Îți amintești cum îți fluieram pe sub geamuri, fără să-mi pese că asculta vreo bătrână curioasă? […]

Dragă R., Am ezitat mult între a-ți acorda o prietenie pe care te-ai pișat cândva și a te ignora, așa cum meriți. Curiozitatea mea, tipic feminină, mă îndemna să aflu ce dorești, cum o duci și ce părere ai despre noua mea viață. Înțelepciunea m-a ținut de mână și mi-a spus că butonul acela nu trebuie apăsat. Nu ne leagă absolut nimic. Nu avem de ce să fim prieteni. Poate părea dur ceea ce spun acum, dar trebuie să recunoști că e adevărat. Bine, știu, tu și adevărul mergeți pe […]

Nu întreba dacă există Moș Crăciun. Toată lumea știe că există. E un bătrânel simpatic, cu o barbă lungă, albă, îmbrăcat mereu în haine roșii. Trăiește undeva în Laponia, acolo unde este întotdeauna zăpada și frig, unde urșii polari fac tumbe pe gheață, unde renii trag sănii încărcate cu daruri, unde aurora boreală dansează pe cer. Dărnicia lui Moș Crăciun este cunoscută și recunoscută în toate colțurile Terrei, chiar și în zonele unde ninge o dată la 100 de ani. Sau niciodată. În fiecare an, în noaptea dintre 24 și 25 decembrie, […]

Draga M., Daca taceam, filozof ramaneam. Dar asa nu as fi aflat niciodata ceea ce am aflat si m-as fi leganat in dulcea iluzie ce mi-a tinut de cald vreo… cati ani sa fie? De fapt, nu are importanta, asa ca nu ma obosesc sa rascolesc amintiri. Nici macar nu avem prea multe. Am vorbit mai multe la despartire decat in tot rastimpul cat am fost… ce dracu am fost? Prea multe nu mai am sa iti spun. Nu ne lega decat o iluzie. De fapt, erau doua. Fiecare dintre […]

Draga A., Te-am considerat intotdeauna gura de aer proaspat inhalata intr-un oras prafuit. Parerile tale despre viata, despre lume, despre absolut orice erau tare importante pentru mine. Dupa cum deja stii, nu m-as fi plictisit de discutii nici macar dupa o noapte intreaga, indiferent de subiectele abordate. Nu ma plictiseam si nu ma enervam nici macar cand parerile noastre erau diametral opuse, caci esti una dintre putinele persoane care mai stiu sa comunice aducand argumente si contraargumente, fara tipete, fara batai cu pumnul in piept, fara ifose de superioritate. Erai deschis […]

Profit de faptul ca acest blog este nou-nout, neoptimizat, deci greu de gasit dupa anumite cautari si dau drumul in online unor scrisori netrimise vreodata. Nici nu au fost scrise deocamdata, ci doar gandite in diverse forme de-a lungul timpului,  in functie de sentimentele care ma animau. Sunt scrisori destinate unor oameni pe care i-am cunoscut candva si despre care astazi nu mai stiu nimic ori stiu atat de multe incat prefer sa ii evit. Sunt numai ganduri si amintiri pe care vreau sa le dau afara din minte pentru a […]