Skip to main content

Facem rău din dorința de a face bine

E tare greu uneori să vedem granița dintre bine și rău. De multe ori linia este foarte fină și ochiul uman nu o observă. Alteori e nevoie doar să gândim o clipă pentru a face deosebirea. Uneori facem rău din dorința de a face bine. M-aș certa cu lumea întreagă când văd asemenea situații, însă sunt prea obosită, prea plictisită de certurile inutile în care oamenii se mânjesc cu noroi și putreziciune din cauză că nu mai știu să comunice altfel.

Caz întâlnit astăzi pe facebook

O doamnă plină de bunăvoință găsește cinci pui de câine într-un cimitir. Din dorința de a-i salva, pune anunț pe facebook. Puii sunt frumușei, așa că doi dintre ei își găsesc imediat stăpâni. Mai rămân trei. Doamna încearcă să le găsească familii. Unul dintre pui seamănă bine cu Bruno și așa îmi atrage atenția. E mic, parcă prea mic pentru a fi luat de lângă mamă. Doamna știe doar că în apropiere sunt mulți câini. Read More

Cu sufletul făcut zdrențe

Este o lume falsă, o lume a vanității și a deșertăciunii, o lume a minciunilor sclipitoare și a cuțitelor înfipte adânc în spatele neprotejat al omului naiv. Nu se mai întreabă nimeni, ca altădată, de ce ne-am născut?, care este rostul nostru pe pământ?, încotro ne îndreptăm? etc. Astăzi înaintăm prin viață, pur și simplu. Încotro? Nu știm și nu ne pasă. Probabil cei mai mulți dintre noi spre mall, spre plaje exotice, spre săli de gimnastică și saloane de înfrumusețare.

Ne revoltăm împotriva celor ce mutilează animale, uitând că facem același lucru cu semenii noștri. E drept, cei mai mulți dintre noi mutilează doar suflete umane, uneori chiar fără voie, prin gesturi și vorbe care cu greu mai pot fi uitate. Asemenea răni rămân ascunse privirilor. Dacă nu le vedem, ne putem imagina că nu există ori că sunt doar zgârieturi în urma cărora nu va rămâne nici măcar o cicatrice. Dar, vai, Read More

Cast (sau cum să vorbești fără efort în limba engleză)

Cast (sau cum să vorbești fără efort în limba engleză)

Mă prefăceam că citesc o carte. În realitate, căutam să învăț cuvinte noi în limba engleză. La un moment dat mi-a ieșit în cale cast. Nu m-am lăsat păcălită de faptul că avem și noi, în limba română, acest cuvânt, ci i-am căutat repede înțelesul în dictionar (mă rog, pe google translate). Ceea ce am aflat m-a lăsat la propriu cu gura căscată. Dacă aș fi știut de la început, acum aș fi putut vorbi o engleză perfectă fără pic de efort. Cuvântul cast are nenumărate înțelesuri. Dacă mai găsesc încă două-trei cuvinte ca el, pot comunica absolut orice/oricând/oricum/cu oricine în limba engleză. Cu așa bogăție de sensuri la îndemână, oricine poate vorbi engleză, fără doar și poate.

cast (verb): Read More

Cerșetorii mei preferați

Toți cei care mă cunosc cu adevărat știu că nu dau bani cerșetorilor decât în situații excepționale. Viața mi-a dovedit, încă o dată, că uneori nici noi nu ne cunoaștem pe cât de bine ne imaginăm. Am avut o vacanță de cinci stele în Spania și, în fiecare dintre cele 12 zile petrecute acolo, am împărțit cu dărnicie bani. În ultimele zile ajunsesem să umplu buzunarele de mărunțiș, ca să fiu sigură că am ce oferi cerșetorilor dacă îmi ies în cale.

Știți de ce? Pentru că în Spania, cu unele mici excepții, despre care voi povesti imediat, cei care cerșesc au o decență impresionantă. Nu ți se bagă în suflet, nu se țin ca râia după tine, nu te înjură dacă totuși alegi să nu le dai. Mai mult, au dezvoltat metode prin care te fac să îi cauți tu ca să le oferi câte ceva. Centrul vechi din Malaga, de exemplu, este plin de oameni care cerșesc. Oameni de toate vârstele și de toate culorile. Read More

Nu scoateți mașina din parcare numai când plouă

Copilul din mine se bucură de aceste zile ploioase ale unui octombrie rău și bun în același timp, căci poate lenevi în voie, poate desena, poate scrie poezii, poate spera. Filozoful care aș fi putut fi știe că ploaia e bună, că-i tocmai vremea ei, că spală trotuare și păcate deopotrivă. Femeia care sunt astăzi crede ca ploaia înseamnă involuție pentru om și evoluție pentru natură. Mai crede că omul, dacă a fost vreodată inteligent, astăzi nu e decât un tâmpit cu prea mult timp liber.

Și cum să nu creadă asta, când a petrecut minute bune citind comentarii pe site-ul care ne va tâmpi în curând pe toți? Până și ploaia, o banală ploaie de toamnă, a ajuns să ne învrăjbească. Sau poate că omul a adunat în suflet mult prea multă obidă și acum profită de libertatea de exprimare pentru a-și vărsa focul asupra oricui îi iese în cale. Cum mama zmeilor să ne certăm pentru că unii sunt doar șoferi de duminică (sau așa ni se pare) și totuși aleg să iasă cu mașinile personale atunci când plouă, în loc să se ascundă sub umbrelă sau să se urce în metrou / autobuz / tramvai?  Read More

Solnița buclucașă

Deseori mi se întâmpla lucruri ciudate, care ar putea stârni amuzamentul celor ce mă urmăresc. Din păcate, nu întotdeauna îmi amintesc să povestesc lumii despre ele. Astăzi s-a întâmplat să am blogul deschis, așa că nu a fost nevoie decât de o secundă pentru a mă decide să scriu câteva cuvinte despre ultima pățanie. Solnița buclucașă. O am “moștenire” de la sora mea, care nu suportă să mă vadă că torn sare cu degetele peste mâncare, ca o țărancă de acum 100 de ani. Cât am locuit împreună, ea s-a ocupat mereu ca solnița (un obiect mic și drăgălaș, din sticlă, cu capac de metal) să fie plină, curată și la îndemâna celor care se așează la masă.

Ieri am ales să mâncăm niște burgeri cumpărați din oraș. Gustoși. De la un brand controversat. Eu nu îi pot mânca dacă nu pun sare pe ei, căci am mereu impresia că ăștia gătesc doar pentru copii și pentru oameni bolnavi. Am adus solnița la birou, am turnat cu dărnicie sare și am înfulecat rapid, căci eram Read More

Prin ploaia care nu se termină cu adevărat niciodată

Strâng mai bine jachețica în jurul mijlocului subțire. Pe sub piele mi se strecoară valuri reci. Plouă. În mașină e frig, la fel de frig ca pe străzile pustii. Am senzația că durează o veșnicie până când Mihai bagă cheia în contact și pornește motorul. Apăs grăbită butonul. Să fie căldură! îmi vine să strig, ca un mic Dumnezeu cu acces la computerul de bord. Știu că va dura câteva minute până când aerul se va dezmorți. Îmi trag gluga pe cap și îmi lipesc geanta de picioare. Am o pătură pe bancheta din spate. Mă tot întreb dacă să o smulg de acolo pentru a mă înveli. Înainte de a mă decide, suntem la jumătatea drumului spre muncă.

Deja am văzut câțiva nebuni. Așa îi alint pe cei care, la șase dimineața, indiferent de cum ar fi vremea, aleargă pe străzile satului, îmbrăcați extrem de sumar. Nu îi pot înțelege, la fel cum probabil nici ei nu mă înțeleg pe mine. Ce motiv au oamenii să alerge dacă nu îi urmărește vreun câine agresiv, vreun tâlhar pus pe rele, vreun violator și nici nu au de gând să participe la vreun maraton? De ce să renunți Read More

Dacă nu ai citit Fluturi, de Irina Binder, nu exiști

Citesc de când mă știu. Citesc cu sete de povești noi. Citesc cu foame de cuvinte inteligent amestecate în bolul unde crește aluatul pufos și aromat al literaturii. Citesc pentru că din cărți îmi iau oxigenul. Citesc pentru că nu știu să trăiesc fără ideile pe care alții, mai buni decât mine, le aștern în rânduri sau le ascund printre rânduri. Citesc pentru că realitatea în care m-am născut mă derutează și mă face să par o împiedicată. Citesc pentru că nu pot și nu vreau altfel. Citesc.

Trăncăneam cu o colegă de serviciu despre verzi și uscate, ca să ne treacă mai ușor cele 12 ore de muncă abrutizantă. Pe nesimțite discuția a alunecat către cărți. Se plângea că nu găsește pe aici (în Scoția) cărți scrise în limba română. I-am spus că mi-am adus destule de acasă și că îi pot împrumuta câte una, dacă dorește. Mi-a cerut detalii despre ele. Am zâmbit cu un fel de scuză în priviri. Read More

Să-ți fie de bine!

Toamna mă îndop de struguri așa cum primăvara mă îndop de cireșe. Mai puțin în zilele când ne întoarcem de la serviciu mult prea obosiți pentru a opri la magazin. În seara aceasta am găsit doar câteva bobițe de strugure uitate pe birou. Am fost nevoită să mă mulțumesc cu un iaurt grecesc rece rătăcit prin frigider. Tot ceea ce s-a întâmplat în continuare a durat mai puțin decât îmi trebuie acum să povestesc. Am rupt ambalajul. Cât am lins iaurtul rămas pe hârtia care îl acoperea (obiceiurile căpătate în copilărie nu dispar niciodată), Bruno deja a băgat botul în cutia mea. L-am lăsat să se bucure de cadou, iar el nu s-a lăsat până nu a mâncat tot, ca un cățel cuminte ce este. La final, când m-am ridicat să arunc la gunoi ambalajul gol, Mihai s-a uitat spre mine și mi-a urat, râzând: Read More

Vrăji de dragoste pierdute

În mod normal bag asemenea mesaje la spam fără să le citesc și fără să ezit vreo clipă. De data aceasta fac o excepție, pentru că m-am distrat și vreau să vă distrați și voi. Așadar, Vrăji de dragoste pierdute:

Bună ziua, eu sunt Allison Howarts După ce am fost în relație cu Anderson ani de zile, s-a despărțit de mine, am făcut tot posibilul să-l aduc înapoi, dar totul a fost în zadar, l-am dorit atât de mult din cauza iubirii pe care o am pentru el, L-am implorat cu tot, am făcut promisiuni, dar el a refuzat. I-am explicat problema mea prietenului meu și ea mi-a sugerat că ar trebui să contactez mai degrabă o casetă de vrajă care m-ar putea ajuta să arunc o vrajă pentru a-l readuce, dar eu sunt tipul care nu a crezut niciodată în vraja, nu am avut de ales decât să-l încerc, eu i-a trimis caseta vraja și mi-a spus că nu este nicio problemă că totul va fi bine înainte de trei zile, că fostul meu se va întoarce la mine Read More