Skip to main content

Cast (sau cum să vorbești fără efort în limba engleză)

Cast (sau cum să vorbești fără efort în limba engleză)

Mă prefăceam că citesc o carte. În realitate, căutam să învăț cuvinte noi în limba engleză. La un moment dat mi-a ieșit în cale cast. Nu m-am lăsat păcălită de faptul că avem și noi, în limba română, acest cuvânt, ci i-am căutat repede înțelesul în dictionar (mă rog, pe google translate). Ceea ce am aflat m-a lăsat la propriu cu gura căscată. Dacă aș fi știut de la început, acum aș fi putut vorbi o engleză perfectă fără pic de efort. Cuvântul cast are nenumărate înțelesuri. Dacă mai găsesc încă două-trei cuvinte ca el, pot comunica absolut orice/oricând/oricum/cu oricine în limba engleză. Cu așa bogăție de sensuri la îndemână, oricine poate vorbi engleză, fără doar și poate.

cast (verb): Read More

Cerșetorii mei preferați

Toți cei care mă cunosc cu adevărat știu că nu dau bani cerșetorilor decât în situații excepționale. Viața mi-a dovedit, încă o dată, că uneori nici noi nu ne cunoaștem pe cât de bine ne imaginăm. Am avut o vacanță de cinci stele în Spania și, în fiecare dintre cele 12 zile petrecute acolo, am împărțit cu dărnicie bani. În ultimele zile ajunsesem să umplu buzunarele de mărunțiș, ca să fiu sigură că am ce oferi cerșetorilor dacă îmi ies în cale.

Știți de ce? Pentru că în Spania, cu unele mici excepții, despre care voi povesti imediat, cei care cerșesc au o decență impresionantă. Nu ți se bagă în suflet, nu se țin ca râia după tine, nu te înjură dacă totuși alegi să nu le dai. Mai mult, au dezvoltat metode prin care te fac să îi cauți tu ca să le oferi câte ceva. Centrul vechi din Malaga, de exemplu, este plin de oameni care cerșesc. Oameni de toate vârstele și de toate culorile. Read More

Nu scoateți mașina din parcare numai când plouă

Copilul din mine se bucură de aceste zile ploioase ale unui octombrie rău și bun în același timp, căci poate lenevi în voie, poate desena, poate scrie poezii, poate spera. Filozoful care aș fi putut fi știe că ploaia e bună, că-i tocmai vremea ei, că spală trotuare și păcate deopotrivă. Femeia care sunt astăzi crede ca ploaia înseamnă involuție pentru om și evoluție pentru natură. Mai crede că omul, dacă a fost vreodată inteligent, astăzi nu e decât un tâmpit cu prea mult timp liber.

Și cum să nu creadă asta, când a petrecut minute bune citind comentarii pe site-ul care ne va tâmpi în curând pe toți? Până și ploaia, o banală ploaie de toamnă, a ajuns să ne învrăjbească. Sau poate că omul a adunat în suflet mult prea multă obidă și acum profită de libertatea de exprimare pentru a-și vărsa focul asupra oricui îi iese în cale. Cum mama zmeilor să ne certăm pentru că unii sunt doar șoferi de duminică (sau așa ni se pare) și totuși aleg să iasă cu mașinile personale atunci când plouă, în loc să se ascundă sub umbrelă sau să se urce în metrou / autobuz / tramvai?  Read More

Solnița buclucașă

Deseori mi se întâmpla lucruri ciudate, care ar putea stârni amuzamentul celor ce mă urmăresc. Din păcate, nu întotdeauna îmi amintesc să povestesc lumii despre ele. Astăzi s-a întâmplat să am blogul deschis, așa că nu a fost nevoie decât de o secundă pentru a mă decide să scriu câteva cuvinte despre ultima pățanie. Solnița buclucașă. O am “moștenire” de la sora mea, care nu suportă să mă vadă că torn sare cu degetele peste mâncare, ca o țărancă de acum 100 de ani. Cât am locuit împreună, ea s-a ocupat mereu ca solnița (un obiect mic și drăgălaș, din sticlă, cu capac de metal) să fie plină, curată și la îndemâna celor care se așează la masă.

Ieri am ales să mâncăm niște burgeri cumpărați din oraș. Gustoși. De la un brand controversat. Eu nu îi pot mânca dacă nu pun sare pe ei, căci am mereu impresia că ăștia gătesc doar pentru copii și pentru oameni bolnavi. Am adus solnița la birou, am turnat cu dărnicie sare și am înfulecat rapid, căci eram Read More

Prin ploaia care nu se termină cu adevărat niciodată

Strâng mai bine jachețica în jurul mijlocului subțire. Pe sub piele mi se strecoară valuri reci. Plouă. În mașină e frig, la fel de frig ca pe străzile pustii. Am senzația că durează o veșnicie până când Mihai bagă cheia în contact și pornește motorul. Apăs grăbită butonul. Să fie căldură! îmi vine să strig, ca un mic Dumnezeu cu acces la computerul de bord. Știu că va dura câteva minute până când aerul se va dezmorți. Îmi trag gluga pe cap și îmi lipesc geanta de picioare. Am o pătură pe bancheta din spate. Mă tot întreb dacă să o smulg de acolo pentru a mă înveli. Înainte de a mă decide, suntem la jumătatea drumului spre muncă.

Deja am văzut câțiva nebuni. Așa îi alint pe cei care, la șase dimineața, indiferent de cum ar fi vremea, aleargă pe străzile satului, îmbrăcați extrem de sumar. Nu îi pot înțelege, la fel cum probabil nici ei nu mă înțeleg pe mine. Ce motiv au oamenii să alerge dacă nu îi urmărește vreun câine agresiv, vreun tâlhar pus pe rele, vreun violator și nici nu au de gând să participe la vreun maraton? De ce să renunți Read More

Dacă nu ai citit Fluturi, de Irina Binder, nu exiști

Citesc de când mă știu. Citesc cu sete de povești noi. Citesc cu foame de cuvinte inteligent amestecate în bolul unde crește aluatul pufos și aromat al literaturii. Citesc pentru că din cărți îmi iau oxigenul. Citesc pentru că nu știu să trăiesc fără ideile pe care alții, mai buni decât mine, le aștern în rânduri sau le ascund printre rânduri. Citesc pentru că realitatea în care m-am născut mă derutează și mă face să par o împiedicată. Citesc pentru că nu pot și nu vreau altfel. Citesc.

Trăncăneam cu o colegă de serviciu despre verzi și uscate, ca să ne treacă mai ușor cele 12 ore de muncă abrutizantă. Pe nesimțite discuția a alunecat către cărți. Se plângea că nu găsește pe aici (în Scoția) cărți scrise în limba română. I-am spus că mi-am adus destule de acasă și că îi pot împrumuta câte una, dacă dorește. Mi-a cerut detalii despre ele. Am zâmbit cu un fel de scuză în priviri. Read More

Să-ți fie de bine!

Toamna mă îndop de struguri așa cum primăvara mă îndop de cireșe. Mai puțin în zilele când ne întoarcem de la serviciu mult prea obosiți pentru a opri la magazin. În seara aceasta am găsit doar câteva bobițe de strugure uitate pe birou. Am fost nevoită să mă mulțumesc cu un iaurt grecesc rece rătăcit prin frigider. Tot ceea ce s-a întâmplat în continuare a durat mai puțin decât îmi trebuie acum să povestesc. Am rupt ambalajul. Cât am lins iaurtul rămas pe hârtia care îl acoperea (obiceiurile căpătate în copilărie nu dispar niciodată), Bruno deja a băgat botul în cutia mea. L-am lăsat să se bucure de cadou, iar el nu s-a lăsat până nu a mâncat tot, ca un cățel cuminte ce este. La final, când m-am ridicat să arunc la gunoi ambalajul gol, Mihai s-a uitat spre mine și mi-a urat, râzând: Read More

Vrăji de dragoste pierdute

În mod normal bag asemenea mesaje la spam fără să le citesc și fără să ezit vreo clipă. De data aceasta fac o excepție, pentru că m-am distrat și vreau să vă distrați și voi. Așadar, Vrăji de dragoste pierdute:

Bună ziua, eu sunt Allison Howarts După ce am fost în relație cu Anderson ani de zile, s-a despărțit de mine, am făcut tot posibilul să-l aduc înapoi, dar totul a fost în zadar, l-am dorit atât de mult din cauza iubirii pe care o am pentru el, L-am implorat cu tot, am făcut promisiuni, dar el a refuzat. I-am explicat problema mea prietenului meu și ea mi-a sugerat că ar trebui să contactez mai degrabă o casetă de vrajă care m-ar putea ajuta să arunc o vrajă pentru a-l readuce, dar eu sunt tipul care nu a crezut niciodată în vraja, nu am avut de ales decât să-l încerc, eu i-a trimis caseta vraja și mi-a spus că nu este nicio problemă că totul va fi bine înainte de trei zile, că fostul meu se va întoarce la mine Read More

Lasă ploaia să vină când vrea ea!

Arde. Arde ca în fiecare iulie. Tu ai uitat cum a ars anul trecut, acum cinci ani, acum douăzeci de ani. Te plângi că arde. Invoci ploaia cu parfumul ei inconfundabil. Uiți că în urmă cu trei luni blestemai aceeași ploaie și invocai soarele binefăcător. Astăzi vrei să fie răcoare, să adie vântul, să curgă din cer apa în picuri mari. Vrei parfum de ploaie, probabil acel parfum de demult, cu aromă de copilărie fără griji. Sau poate vrei ploaia cu parfumul care îți amintește de prima dragoste, cea pe care nu o vei uita nicicând. Poate simți, pentru câteva clipe, cum iei foc.

Ceri ploaie în miez de vară, uitând că verile sunt tot mai scurte și mai reci. Alungi fără milă soarele fără de care nu se coc nici merele ionatane, nici prunele zemoase, nici gutuile parfumate. Lasă-mi soarele pe cer! Read More

Să spunem lucrurilor pe nume, negru pe alb

În viața fiecărei femei vine o vreme când adevărul trebuie privit în față, la oglindă, cu lumina aprinsă, eventual și cu ochelarii puși pe nas. S-au dus (și nu se mai întorc) zilele când singura îngrijire a tenului putea fi doar spălatul cu apă călduță. Pe atunci, femeia nu se temea să iasă din casă nefardată, nedată cu creme, nearanjată în nici un fel, căci tinerețea și pielea fermă îi erau scut. Făcea numai riduri vremelnice dacă râdea în hohote.

Astăzi, și dacă stă cât poate de serioasă, pe la colțuri de ochi și în jurul gurii observă cu durere cum dungi mai fine sau mai adânci încep să îi brăzdeze fața. Nu vrea să cedeze. E prea devreme. Nu se simte bătrână și nu vrea să fie considerată așa. Caută soluții miraculoase. Cumpără creme scumpe. Le întinde cu îndemânare peste pielea ridată. Deschide ochii, sperând Read More