Category Archives: Copilul din mine

Mi-a fost iarna atât de grea, încât la un moment dat am crezut că nu voi mai apuca o altă primăvară. Mă izolasem de lume. Singură pe creanga mea desfrunzită, vedeam totul în cenușiu și negru, ca un doliu purtat după pofta-mi de viață pierdută, după dragostea pentru oameni, după râsul care altădată umplea zările. Știam că trebuie să îmi iau zborul, să îmi îndrept privirile către verde crud și albastru senin. Nu găseam nicăieri curajul de a-mi întinde aripile, de a rupe odată plasa care mă ținea captivă, de […]

Strâng din ochi până când ridurile devin mult mai pronunțate decât sunt în realitate. Mă orbește verdele crud care a umplut zarea. Mă orbește albastrul senin al cerului primăvăratic. Nu am nevoie să țin ochii deschiși. Imaginea mi s-a întipărit pentru totdeauna pe retină. O pot readuce la viață oricând, cu doar o clipire. “Întoarce poza, că ai lăsat copacii culcați la orizontală, de parcă încă ar dormita în iarna grea”, îmi șoptește o voce. Nu întorc nimic. Tocmai aici e farmecul. Nu vreau ca oamenii să vadă niște banali […]

Delicii gastronomice Mâncărica de fasole alături de care am așezat niște castraveți murați și minciunelele poloneze din aluat foarte subțire mi-au încântat ieri simțurile. Concluzia a fost că nu trebuie să mănânci zi de zi cine știe ce preparate sofisticate pentru a-ți bucura inima, ochii și papilele gustative. Gânduri la cafea Situația în lume pare tot mai împuțită. Coronavirusul mă sperie, însă nu atât de tare încât să mă facă să golesc rafturile magazinelor. Locuiesc într-o țară civilizată și am convingerea că autoritățile nu ne vor lăsa să murim (rușinos) […]

De ce oare spunem “bani lichizi”, când ei sunt cât se poate de solizi? Și ce înseamnă când vezi două vidre jucându-se nestingherite pe puținele valori lichide pe care le ai în casă? E oare semn că trebuie să te ridici de pe scaun și să arăți lumii câteva dintre lighioanele pe care le-ai adunat de-a lungul vremii? Probabil da, căci altfel nu îmi explic de ce îmi petrec dimineața de sâmbătă postând pe blog poze cu tot felul de șopârle, crocodili și alte animale mai mult sau mai puțin […]

Crevetii de altadata I-am vazut de la intrarea in magazin. M-am repezit ca uliul si am inhatat o punga, de parca era ultima. Abia asteptam sa ies, sa pot manca. Imi fusese dor de “creveti”. In masina, de cum am deschis punga, am fost de neoprit: vai, cat sunt de buni! vai, ce pofta mi-a fost! vai, ce combinatie delicata de sarat si dulce! vai, dar nu vrei sa gusti? vai, sunt atat de buni si delicati! Vazand ca nu scapa de mine si probabil curios, Mihai a intins mana […]

Brad de Craciun din carti. Imi doream de cativa ani asa ceva, insa doar acum se pare ca i-a venit vremea. A iesit mai dragut decat ma asteptam. Presimt ca il voi desface mai repede decat o faceam in alti ani, pentru ca am nevoie de hrana, iar cartile sunt pentru mine seva din care imi iau vlaga. Am folosit cateva dintre ornamentele pentru Craciun pe care le pregatisem, iar in varf am asezat un maimutoi handmade pe care l-am cumparat din Spania. A fost destul de scump, dar nu […]

Scriam, pe data de 16 decembrie: Am început (cam târziu) pregătirile pentru Crăciun. Adică am adunat de prin casă câteva dintre ornamentele din anii trecuți, plus instalația (mai am vreo 5-6 instalații 😀 ) și conurile de brad cumpărate vineri, plus o poză furată de pe internet și printată în câteva exemplare. Deocamdată sunt toate grămadă, adunate pe un dulap, însă le voi așeza unde le este locul pe măsură ce îmi vin idei. Am căutat brad, însă singurul care era pe gustul meu nu l-am fi putut urca pe scări și […]

Când venea vremea să îmi fac temele, întotdeauna apărea câte ceva care să îmi distragă atenția. Mă închideam în camera mea, motivând că nu mă pot concentra dacă aud zgomote. În loc de teme, de obicei citeam beletristică, liniam caiete, desenam sau pur și simplu visam cu privirea pierdută în gol. Încă nu am scăpat de prostul obicei, numai că acum am telefon.  Eh, le termin eu până vineri, când merg la școală. Cum e, de fapt…

M-am îndrăgostit de ele de cum le-am văzut. Frumos colorate, confortabile, cu roți moi. Cele mai potrivite role pentru mine, mi-am spus în gând și am cerut voie să le încalț. Nu mi-a păsat că ultima dată când patinasem se întâmplase în urmă cu 31 de ani. Mi-am făcut curaj (a se citi am băut un pahar cu vin) și m-am ridicat de pe canapea. Rolele s-au întins la drum, ascultătoare. Cinci perechi de ochi s-au lipit de mine, așteptând momentul în care femeia de 48 de ani s-ar fi […]

Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta Căutam de foarte mult timp o rețetă pentru cornulețe fragede umplute cu rahat, iar astăzi, din pură întâmplare, discutând cu o vecină, am primit cea mai tare rețetă inventată vreodată. Am făcut și mici greșeli, pe care le voi corecta în dățile viitoare când voi mai prepara așa ceva, însa per total mi-au ieșit cele mai gustoase și mai fragede cornulețe umplute cu rahat. Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta. Notez pe blog rețeta nu atât pentru a le fi altora de […]