Skip to main content

Vidre, șopârle, crocodili și alte lighioane

De ce oare spunem “bani lichizi”, când ei sunt cât se poate de solizi? Și ce înseamnă când vezi două vidre jucându-se nestingherite pe puținele valori lichide pe care le ai în casă? E oare semn că trebuie să te ridici de pe scaun și să arăți lumii câteva dintre lighioanele pe care le-ai adunat de-a lungul vremii? Probabil da, căci altfel nu îmi explic de ce îmi petrec dimineața de sâmbătă postând pe blog poze cu tot felul de șopârle, crocodili și alte animale mai mult sau mai puțin înspăimântătoare.

Două vidre. Le-am remarcat astăzi, din pură întâmplare, pe bancnota scoțiană de 10 lire. Trebuie să știți că banii ăștia nu au nici o valoare în România. Cei care au plecat din Scoția cu bani lichizi și-au luat o mare păcăleală. Nici o bancă de la noi nu se uită spre lirele scoțiene. Dacă vrei să poți folosi lire în România, trebuie să le schimbi pe cele scoțiene cu unele englezești înainte de a ajunge în România, Read More

Crevetii de altadata

Crevetii de altadata

I-am vazut de la intrarea in magazin. M-am repezit ca uliul si am inhatat o punga, de parca era ultima. Abia asteptam sa ies, sa pot manca. Imi fusese dor de “creveti”. In masina, de cum am deschis punga, am fost de neoprit: vai, cat sunt de buni! vai, ce pofta mi-a fost! vai, ce combinatie delicata de sarat si dulce! vai, dar nu vrei sa gusti? vai, sunt atat de buni si delicati!
Vazand ca nu scapa de mine si probabil curios, Mihai a intins mana si a luat un “crevete”. Aproape ca l-a scuipat.
-Ce porcarie! Parca ar fi coaja de mamaliga.
Am strambat coltul gurii ca un copil care e gata sa planga si am zis, pe un ton miorlait:
-Mie imi plac.
-Pai da, fiindca tie iti place mamaliga.
Read More

Brad de Craciun din carti

Brad de Craciun din carti. Imi doream de cativa ani asa ceva, insa doar acum se pare ca i-a venit vremea. A iesit mai dragut decat ma asteptam. Presimt ca il voi desface mai repede decat o faceam in alti ani, pentru ca am nevoie de hrana, iar cartile sunt pentru mine seva din care imi iau vlaga.

Am folosit cateva dintre ornamentele pentru Craciun pe care le pregatisem, iar in varf am asezat un maimutoi handmade pe care l-am cumparat din Spania. A fost destul de scump, dar nu as fi plecat fara el nici daca ma intorceam pe jos in Scotia.

Poze cu bradul de Craciun facut din carti: Read More

Ornamente pentru Crăciun

Scriam, pe data de 16 decembrie: Am început (cam târziu) pregătirile pentru Crăciun. Adică am adunat de prin casă câteva dintre ornamentele din anii trecuți, plus instalația (mai am vreo 5-6 instalații  ) și conurile de brad cumpărate vineri, plus o poză furată de pe internet și printată în câteva exemplare. Deocamdată sunt toate grămadă, adunate pe un dulap, însă le voi așeza unde le este locul pe măsură ce îmi vin idei. Am căutat brad, însă singurul care era pe gustul meu nu l-am fi putut urca pe scări și mi-ar fi ocupat jumătate de living. Mai ies mâine o tură să îmi completez colecția de ornamente și să iau brad.
Animăluțele nu sunt ornamente, ci s-au nimerit pe dulap în timpul ședinței foto. Read More

Cum aș vrea să fie…

Când venea vremea să îmi fac temele, întotdeauna apărea câte ceva care să îmi distragă atenția. Mă închideam în camera mea, motivând că nu mă pot concentra dacă aud zgomote. În loc de teme, de obicei citeam beletristică, liniam caiete, desenam sau pur și simplu visam cu privirea pierdută în gol.
Încă nu am scăpat de prostul obicei, numai că acum am telefon.  Eh, le termin eu până vineri, când merg la școală.

Cum e, de fapt… Read More

Cum de sunt atât de pricepută?

M-am îndrăgostit de ele de cum le-am văzut. Frumos colorate, confortabile, cu roți moi. Cele mai potrivite role pentru mine, mi-am spus în gând și am cerut voie să le încalț. Nu mi-a păsat că ultima dată când patinasem se întâmplase în urmă cu 31 de ani. Mi-am făcut curaj (a se citi am băut un pahar cu vin) și m-am ridicat de pe canapea. Rolele s-au întins la drum, ascultătoare. Cinci perechi de ochi s-au lipit de mine, așteptând momentul în care femeia de 48 de ani s-ar fi lungit pe parchet, doborâtă de rolele năzdrăvane.

Le-am făcut în ciudă și am “gonit” prin apartament, de la intrare și până în fundul dormitorului. M-am întors, iar și iar, la fel de sigură pe picioare. Cum am putut sta atâta amar de vreme fără să mă bucur de această senzație de libertate? Ah, stai, că nu o cunoșteam, de fapt. Mie părinții mi-au cumpărat patine cu rotile dispuse două câte două, nicidecum role cu gheată încorporată și roți de silicon perfect aliniate. Și atunci, de unde Read More

Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta

Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta

Căutam de foarte mult timp o rețetă pentru cornulețe fragede umplute cu rahat, iar astăzi, din pură întâmplare, discutând cu o vecină, am primit cea mai tare rețetă inventată vreodată. Am făcut și mici greșeli, pe care le voi corecta în dățile viitoare când voi mai prepara așa ceva, însa per total mi-au ieșit cele mai gustoase și mai fragede cornulețe umplute cu rahat. Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta.

Notez pe blog rețeta nu atât pentru a le fi altora de folos, cât pentru a nu merge la vecina să întreb de câte ori îmi va fi poftă de ceva dulce. Surprinzător chiar și pentru mine, pentru a face cornulețe fragede umplute cu rahat nu am avut nevoie de mai mult de o jumătate de oră de muncă efectivă.

Rețeta de cornulețe fragede umplute cu rahat

1/2 kg făină

250 g margarină pentru prăjituri

3 linguri cu vârf de smântână

4 gălbenușuri de ou

un plic de drojdie uscată

1 plic zahăr vanilat

250 g rahat

o jumătate de pahar lapte

1 lingură zahăr

1 vârf de cuțit sare

zahăr pudră
elefant.ro

Cum se fac cornulețele fragede umplute cu rahat – rețeta

Am început prin a pregăti o maia din plicul de drojdie uscată, o lingură de zahăr și laptele pe care îl încălzisem puțin. Cât timp acest amestec a crescut, eu am amestecat făina cu margarina până când a rezultat un amestec nisipos. Am pus apoi peste el maiaua și toate celelalte ingrediente, cu excepția rahatului și a zahărului pudră. Le-am amestecat bine și am lăsat aluatul să crească vreme de o jumătate de oră, acoperit cu un prosop curat.

Cornulețe fragede umplute cu rahat

Am pornit cuptorul și i-am închis ușa, să fie cald. Separat am pus în tava de aragaz hârtie de copt, să o am pregătită. După ce a trecut jumătatea de oră, am împărțit aluatul în două părți. Una a rămas în castron, iar pe cealaltă am întins-o cu făcălețul. Aici am greșit și am lăsat foaia prea groasă, de o jumătate de centimetru. Când întindeți foaia, aveți grijă să fie cât mai subțire, căci cornulețele mai cresc și la copt.

Cornulețe fragede umplute cu rahat

Când tava s-a umplut, am băgat-o la cuptor

Am pus deasupra foii o farfurie de mărime medie și am tăiat cu un cuțit în jurul ei, pentru ca foaia rămasă să fie perfect rotundă. Am împărțit foaia în opt părți egale tot cu ajutorul cuțitului. Pe fiecare triunghi am pus câte un pătrățel de rahat. Am răsucit cornulețul de la baza triunghiului către varf. Când tava s-a umplut, am băgat-o la cuptor, cu foc mic, pentru vreo 10 minute. Surplusul de aluat l-am amestecat în partea rămasă neîntinsa și l-am refolosit repetând operațiunea.

Cornulețele sunt coapte când talpa lor este bine rumenită. Le-am scos într-un castron și le-am pudrat bine cu zahăr pudră.

Poze cu rezultatul final nu am făcut din două motive: 1. cornulețele erau cornuri în toată regula din cauză că am lăsat foaia prea groasă; 2. s-au mâncat imediat pentru că erau foarte gustoase și foarte fragede.

Cornulețe fragede umplute cu rahat – rețeta poate fi folosită și pentru cornulețe umplute cu gem, marmeladă etc.

Read More

Aranjament de toamna

Nu stiu cum se face, dar in fiecare septembrie mie imi vine chef sa ies in natura, sa adun tot felul de frunzulite, de floricele, de mici lucrusoare cu care sa imi fac macar un aranjament de toamna. Unele imi ies mai bine, altele mai putin bine, insa bucuria pe care o simt in suflet atunci cand anticipez momentul, cand ma aplec prin parcuri sau pe strazi dupa o frunza ingalbenita, dupa o ghinda bondoaca ori dupa o castana lucioasa, parca nu se compara cu nimic. Imi place toamna, imi plac mult culorile sale si, daca as putea, mi-as face din frunzele toamnei vesminte pe care sa le port un an intreg, pana la intoarcerea acestui frumos anotimp.

Sa fie faptul ca sunt nascuta in septembrie? Sa fie doar gandul ca frumusetea e trecatoare si ca as vrea sa pastrez intr-un coltisor macar un crampei din ea? Habar nu am si cred ca nici nu vreau neaparat sa aflu. Ma multumesc sa adun mici comori, sa le asez in aranjamente de toamna mai mult sau mai putin reusite, sa le privesc si sa ma bucur de ele. Ieri am avut parte de un astfel de moment. A fost chiar un singur moment, caci de cum am terminat de facut fotografii si am postat pe facebook una dintre ele, cu gandul sa ma laud putin, draga mea Miti, cea mai iute si mai obraznica pisica din lume, a avut grija sa rastoarne cosul si sa scormoneasca prin muschiul inca verde, printre capacelele de ghinda si merele padurete, printre boabede strugure si frunzulite ingalbenite, printre fructe de iedera si mici conuri de brad.  Read More

11 septembrie 2019

Am adormit târziu aseară, mult după miezul nopții, când calendarul arăta că suntem deja în data de 11 septembrie 2019. Mi-am urat în gând un scurt La mulți ani! și am dat drumul unui documentar de pe netflix. Probabil somnul m-a furat imediat, căci nu îmi amintesc nimic. Eram dărâmată de oboseală. Tocmai încheiasem un alt ciclu de patru zile muncite pe brânci, câte 12 ore luuungi. Îmi propusesem să dorm până târziu, să fiu în formă astăzi.

La un moment dat am deschis ochii. 6 dimineața. Telefonul îmi țiuia în draci. La fel și calculatorul. Mesaj după mesaj năvăleau urările în casa și în viața mea. Mi-am amintit că s-a făcut 11 septembrie. Am coborât din pat beată de somn. Am încălzit restul de cafea rămas de aseară. Read More

Anul trecut pe vremea asta…

Anul trecut pe vremea asta… eram la Miriacheddu, în Sardinia, sărbătorind apropiata sosire a lui 11 septembrie. Au ascuns acolo, între dealurile pline de măslini, în restaurantul micuț, dar cochet, cel mai bun vin alb pe care l-am gustat vreodată. Iar bucătarii lor știu să facă cele mai bune platouri din lume. Mă simțeam groaznic de obosită, dar fericită. Împărțeam fiecare clipire cu bărbatul pe care îl iubesc. Vacanța în Sardinia a fost cadoul lui pentru ziua mea de naștere.

Anul acesta, la 365 de zile distanță, stăm în casă, fiecare pe calculatorul lui, întrebându-ne cum vom sărbători mâine. Aș fi vrut să fac un tort, dar mă simt prea obosită. Ar fi vrut să mă ducă la mare, dar e prea frig. Am fi vrut să îl avem pe Ionuț lângă noi, dar e plecat în țară. Îl avem pe Bruno alături. Probabil ziua de mâine va începe cu o plimbare prin pădure și se va încheia la Read More