Castanul singuratic compunere
Fusese mai întâi o castană rotundă și lucioasă. Copacul își amintea cum, înainte de a se naște cu adevărat, un copil îl prinsese în palma caldă și apoi îl aruncase pe pământul umed. Era toamnă pe atunci. Castana se îngropase în solul acoperit de frunze și adormise. Când se trezise din somnul adânc, observase că îi crescuseră mici rădăcini și o tulpină firavă pe care urcau din când în când gâzele primăverii. Devenise un castan adevărat.
Mai târziu, după câțiva ani, castanului începuseră să îi crească muguri. Frunzele lui verzi luceau în soare. Florile lui parfumau zările. Când a făcut primele castane, rotunde și lucioase, castanul s-a înfiorat de mândrie și de fericire. Din când în când, copacul își pleca ochii către tulpina puternică și către crengile încărcate de daruri pentru oameni, pentru păsările cerului și pentru micile animăluțe care il vizitau.
O singură durere avea castanul nostru. Crescuse într-un loc pustiu. În jurul lui nu era decât iarbă. Nici un alt copac nu umbrea pământul pe acolo. Era un castan singuratic. Un castan care nu avea prieteni. Abia reușea să își mai amintească de viața de demult. Pe vremea când nu fusese decât o biată castană agățată de creanga unui copac uriaș, avusese frați și surori, unchi și mătuși, o mulțime de verișori și vecini.
Dar viața aceea se terminase. Acum nu era decât un copac singuratic, pe care vânturile toamnei îl scuturau, ploile îl udau și veverițele îl jefuiau de frumoasele sale fructe, castanele. Dar iată că într-o zi, lângă castan a apărut un lup. Un lup singuratic, slab și speriat. Fusese alungat din haita mamei sale. Încerca să supraviețuiască de unul singur, însă era tare greu.
Castanul l-a întrebat pe lup dacă ar vrea să fie prietenul său.
-Știi, lupule? Eu nu te pot hrăni, pentru că fructele mele nu sunt potrivite pentru animale ca tine. Dar îți pot oferi umbră când soarele verii dogorește. Te pot înveli cu frunzele mele când vântul tăios al toamnei va încerca să se strecoare prin blana ta. Îți pot povesti despre soare, despre lună, despre adâncul pământului și despre înaltul cerului.
Lupul s-a gândit o clipă și a acceptat prietenia castanului singuratic. Acum se aveau unul pe altul. Își povesteau visele și își făceau planuri de viitor. Castanul îi oferea lupului umbră pe timpul verii și căldură în perioadele reci. Lupul alerga pe dealuri și aducea din plimbările sale povești care îi plăceau tare mult castanului. Le asculta și își imagina cum ar fi fost viața lui dacă, în loc de rădăcini, ar fi avut picioare.
De acum, castanul nu mai era singuratic. Avea un prieten de încredere pe care să se bazeze și cu care să discute. I-ar fi oferit în dar toate castanele sale, dar știa că lupul nu avea ce să faca cu ele. Așa că îi dăruia în fiecare zi câte o poveste auzită de la păsări. Îl îmbrățișa în nopțile reci și își arunca peste lup umbra în zilele călduroase.
Atât lupul, cât și castanul singuratic descoperiseră că viața e mai frumoasă și mai ușoară când ai prieteni lângă tine. Într-o zi, castanul l-a rugat pe lup să îl ajute. Voia să trimita un mesaj fraților săi. L-a scris pe o frunză și a învelit cu ea cea mai frumoasă castană a lui. Lupul a prins castana în dinți și a alergat cu ea până în locul unde era parcul plin de castani. A depus castana pe pământ și atunci toți copacii au știut că mesajul era chiar de la fratele lor rătăcit în pustietate.
S-au bucurat să afle că era bine și că avea un prieten de nădejde. L-au rugat pe lup să sape o gropiță și în ea să ascundă castana pe care o adusese. Voiau să aiba lângă ei pe copilul castanului singuratic. Voiau să îl vadă crescând printre semenii săi. Voiau să păstreze vie amintirea fratelui lor rătăcit.
Mai târziu, lupul a cunoscut o lupoaică frumoasă și s-a căsătorit cu ea. Și-au crescut puii la umbra castanului singuratic. Fiecare pui, la rândul lui, a învățat să îi aducă în dar castanului povești din locurile pe unde vâna. Legenda spune că lupii încă mai fac asta și că o vor face mereu.
Compunerea Castanul singuratic este mai mult o poveste care sper să vă placă și care să vă fie de folos. Vă invit să citiți și compunerea O întâmplare toamna şi o castană în drum spre şcoală
Voi știți cum miroase toamna?
Un aranjament de toamna foarte frumos
Castanul singuratic compunere
2 thoughts on “Castanul singuratic”