Britanicii, băutori de ceai cu lapte (ați pomenit o porcărie mai mare?), au uitat să pună pe rafturile magazinelor cafeaua care îmi place mie. Am răscolit în lung și în lat orașele. Zadarnic. Dintre toate cafelele lumii, parcă numai preferata mea lipsea. Îmi voi face provizii pentru o viață când voi merge în vacanță, îmi promiteam dimineața, când cafetiera bolborosea pe foc.
El nu mai bea cafea, însă dorințele mele sunt porunci pe care întotdeauna încearcă să le transforme în realități palpabile. De cum am pus piciorul în Sardinia, m-a dus la supermarket și mi-a aruncat în coș un munte de cafea. Știe că sunt dependentă de cafea. Când o vei termina, te voi aduce iar aici, mi-a șoptit. Cum să nu-l iubesc cu toată ființa mea?
Astăzi beau cafea cu porția. M-am trezit când afară deja se luminase. Am doar câteva ore la dispoziție, apoi trebuie să mă bag iar la somn, dacă vreau să fiu limpede la creier diseară. Intru în tura de noapte. Mă așteaptă patru shift-uri obositoare, în care va trebui să mă concentrez și să dau rezultate perfecte.
Voi fi omul de la paper work. Voi scrie toate actele pentru echipa mea. Din acest motiv, deși am casa plină de cafea, acum mă delectez cu numai o jumătate de ceașcă de licoare magică. Voi bea mai multă după-amiază, înainte de plecare și la miezul nopții, în pauza mare.
Asta mă face să mă gândesc obsesiv la cafea, să scriu despre ea, să îi dedic chiar și mici poezii, cu toate că nu e punctul meu forte și rareori îmi iese ceva ce ar putea cu adevărat fi numit poezie. Totul a pornit de la dorința de a-mi saluta urmăritorii de pe facebook. Înarmată cu poza de mai jos, m-am trezit scriind două versuri simple și-un Bună dimineața! leșinat.
Fie iarna cât de grea,
Eu am provizii de cafea.
Am aprins o țigară și-n minte mi-au venit, nu știu de unde, alte și alte versuri. Le-am așternut pe hârtie numai pe primele opt, căci nu vreau să cad definitiv în ridicol. Mi-e greu spre imposibil să descriu, în cuvinte, ceea ce simt când beau prima gură de cafea a zilei. Poate mă ajutați voi, dacă sunteți băutori înrăiți de cafea. Eu atât am putut:
Cafeaua-i un tigru ce mușcă din creier
Trezindu-mă în timp ce cutreier
Pe blogul de cuvinte nerostite.
Fără cafea nu sunt eu, nu-s în viață,
Mă-nvârt prin casă năucă. Biată paiață!
Mi-e gura uscată, mi-e sufletul gol,
Sunt tristul actor rămas fără rol.
1 thought on “Cafeaua-i un tigru ce mușcă din creier”