Basmaua mamei șade-n cui, poezie de Liliana Burac

Basmaua mamei șade-n cui,
O strâng la piept că mama nu-i,
S-a dus să răsădească flori
Într-o grădină după nori,
Și-o tot aștept să vină iar,
Dar în zadar…

S-a dus cu cât era pe ea,
Nici o lețcaie nu avea,
Doar zâmbetu-mpietrit pe față,
În palme, faptele de-o viață,
Și-n poala sufletului său,
Bocetul meu…

Mereu o caut din priviri
Pe drum, prin casă, prin vecini
Și uneori chiar mi se pare
Că o zăresc în depărtare
Și dau să ies în calea sa,
Dar nu e ea…

Unii mi-au spus că nu se poate
Să o zăresc în tot și-n toate,
Că mama s-a tocmit la sfinți,
Degeaba stau să-mi sar din minți,
S-o uit că altfel e prăpăd…
Dar eu o văd…

Ba pune busuioc la grindă,
Ba scutură un țol din tindă,
Ba-i cu găleata la fântână
Și mă reped să-i iau din mână,
Dar până să ajung la ea…
Nu mai era…

Mă tot închin și fac pomană,
Dar dorul nu știe de strană,
Nici lacrima de sărbătoare,
Nici nodu-n gât ce e uitare,
Nici timpul nu e de vreun leac…
Și eu tot zac…

Da-n colțurile băsmăluței
Parcă simt mâinile măicuței,
Simt lacrima de la icoană,
Iubirea ei de pus pe rană
Chiar și mirosul ei, de zici…
Că e aici…

Ca sa fiu pe deplin sincera, mama mea nu a purtat niciodata basma. Era o femeie cocheta, mereu imbracata elegant, la patru ace, dupa cum spune o vorba. Asta totusi nu inseamna nimic, pentru ca mesajul poeziei Basmaua mamei șade-n cui este acelasi pentru orice om care si-a pierdut fiinta ce i-a dat viata. Basmaua poate fi inlocuita cu orice alt obiect, cu o amintire calda, cu dorul care nu se stinge niciodata.

In acelasi timp, asociez aceasta poezie si cu bunica mea, care chiar purta basma. Imi rasare deseori printre amintiri si ma face sa zambesc cu caldura. Bunica era o femeie puternica si frumoasa la suflet si avea o multime de povesti de impartasit cu cei care erau dispusi sa o asculte si sa invete.

Pastreaza vie in suflet amintirea mamei tale, a bunicii, a oricarei persoane care ti-a daruit din dragostea pe care o avea in inima. Atata timp cat ne gandim la cei dragi care nu mai sunt langa noi, atata timp cat le pastram calda amintirea, ei nu sunt disparuti cu adevarat, ci inca traiesc prin ceea ce ne-au lasat, prin ceea ce alegem sa ne amintim despre ei.

Cea mai frumoasa poezie despre mama care a murit. O poezie sensibila pentru mama moarta. Cui nu ii este dor de mama pe care a pierdut-o? Aceste versuri emotionante pentru mama te vor ajuta sa treci mai usor peste momentele in care simti ca nu mai poti de dorul mamei moarte.

Eu mi-am pierdut mama acum cativa ani de zile si inca imi este dor de mama mea ca in prima zi dupa ce s-a stins. Recitesc cu drag si dor aceasta poezie de dragoste pentru mama decedata.