Băiețelului i-au plăcut întotdeauna animăluțele, în special hamsterii. Chiar a avut unul, drăgălaș foc, dar a murit anul trecut într-un mod inexplicabil și ușor amuzant. L-a găsit când s-a întors de la grădiniță. Avea burtica umflată și un pai în gură, de parcă tocmai se pregătea să mănânce când l-a descoperit doamna cu coasa. Mama nu a vrut să mai cumpere altul, de teamă că băiețelul va suferi prea mult când animalul va pieri. Nici o clipă nu și-a imaginat că marea suferință venea tocmai din lipsa unui nou hamster, unul care să înlocuiască dragostea pierdută.
Văzându-l atât de trist și abătut, mama a decis ca băiețelul să meargă la bunica, la țară, să petreacă vacanța în sânul naturii. Zis și făcut. I-a pus în ghiozdănel câteva hăinuțe, o carte de colorat și multe, multe jucării. L-a dat pe mâna bunicii, femeie aprigă, dar iubitoare de copii. Se înțelegeau bine ei doi. Bunica trebăluia întreaga zi prin gospodărie, în vreme ce băiețelul arunca pe furiș cu pietricele în găini, invitându-le la joacă. Din când în când mai fura câte un ou din cuibar, să-l dea câinelui.
Seara, când se urca în pat și se învelea cu pătura aspră, de lână, băiețelul auzea cum, de prin colțurile camerei, șoriceii ieșeau la vânătoare de comori. Știau că vor găsi mici firimituri de pâine sau chiar câte un cotor de măr ascuns sub pat. Îl salutau pe băiețel de fiecare dată gâdilându-l cu mustăcioarele. El îi studia cu atenție de sub pătură și se minuna de drăgălășenia lor și de faptul că semănau atât de bine cu hamsterul pe care îl pierduse. Începea să îi iubească și plănuia în secret să le ofere cândva mai mult.
Ocazia s-a ivit chiar a doua zi. Bunica a plecat grăbită de acasă și a uitat pe masă cheia care descuia cămara plină de bunătăți. Păstra acolo borcane pline cu gem, făină abia adusă de la moară, dar și carne fragedă ascunsă în untură de porc. Băiețelul a descuiat ușa cămării. Cât de ușor se rezolvă totul dacă ai cheia potrivită! își spunea el, fericit. A chemat șoriceii și le-a dat gem, și făină, și carne pe săturate. Aceștia, bieții, nu au avut altă alegere. Au mâncat până când au bubuit.
Voi știți vreun băiețel căruia nu e bine să îi dai anumite chei pe mână, că îi face pe alții să bubuie?
ce poveste simpatica! dante al meu e fascinat de chei ptr ca tot spera sa descopere un cufar plin cu comori.
Multumesc!
Ii trebuie si o harta spre insula comorilor. 😉