Am facut atacuri de panica vreme de vreo cinci ani fara macar sa stiu ca asta mi se intampla. La fiecare 2-3 luni chemam salvarea din cauza simptomelor pe care le aveam. Se uitau la mine, imi luau pulsul, uneori imi faceau un calciu si plecau. Eu ramaneam cu acea groaza infinita ca in curand situatia se va repeta si nimeni nu ma va putea ajuta.

Totul a inceput intr-o seara, la cateva luni dupa ce mama mea a facut un AVC. Statea in fotoliu si citeam. Din senin, fara nici un motiv, am inceput sa ma simt rau. M-a cuprins o frica ingrozitoare ca voi muri. Inima a inceput sa bata haotic. Simteam furnicaturi in degetele mainilor. Respiram greu si aveam senzatia ca ma sufoc. Ma zgaltaiau frisoane. Am zacut acolo, terorizata, vreme de cateva minute, pana cand sotul m-a luat in brate si m-a dus in dormitor, sa stau in pat. Simptomele au disparut la fel de brusc precum aparusera.

Cauze

Medicii spun ca atacurile de panica se pot instala pe fond psihic sensibil, ca mostenire genetica, dupa un stres major sau dupa consumul anumitor substante. Eu nu consum substante de acest fel, insa fumez si beau multa cafea. Eram, de asemenea, afectata de problema mamei mele, fara totusi sa constientizez acest lucru.

Simptome

Atacurile de panica pot da multe simptome, insa cele mai comune sunt: o teama irationala aparuta brusc, senzatia ca vei muri, palpitatii, dificultati de respiratie, frisoane, senzatia ca ai probleme cu inima, uneori furnicaturi in degete. Mai presus de toate, persoana care face atacuri de panica este ingrozita de ceva inexplicabil. E o teama irationala, pe care nu o poti controla. Chiar si dupa ce atacul de panica trece, omul ramane cu groaza ca in curand se va repeta.

Creierul uman, acest organ complex inegalabil, iti poate juca feste. Acum, daca privesc inapoi, imi dau seama cat de cumplit este sa traiesti cu asa ceva, sa nu poti avea incredere in propriul tau creier. La ultimul atac de panica pe care l-am facut, in urma cu vreo trei ani, pe langa simptomele descrise mai sus, am trait ceva infiorator. Ma uitam la unghiile mainilor si le vedeam cum se transformau din roz in rosu aprins, apoi in violet, ca spre final sa le vad cum se innegreau.

Am inceput sa tip. Am cerut salvare. Eram absolut convinsa ca mor in urmatoarele minute. Sotul si fiul meu incercau sa ma calmeze. Imi spuneau ca unghiile mele sunt frumoase, roz pur. Nu ii puteam crede. Creierul imi spunea ca sunt negre. Ce iti mai ramane cand nu poti avea incredere in propriul tau creier?

Tratament

Am fost norocoasa. M-am dus sa ma spal putin, ca sa nu mor transpirata. In timp ce ma spalam, mi-am dat seama ca toate simptomele au disparut. M-am uitat la unghii si le-am vazut asa cum erau, roz, sanatoase. Fiul meu a fost cel care si-a dat seama ca fac atacuri de panica. Intre timp a sosit si salvarea. M-au dus la spital. Mi-au facut o multime de analize si mi-au pus o multime de intrebari. Au confirmat ceea ce spusese fiul meu: totul mi se intampla din cauza ca faceam atacuri de panica.

Nu mi-au recomandat nimic in mod special, in afara de clasicul “renunta la fumat si bea mai putina cafea”. Probabil nu eram destul de grav incat sa imi dea pastile sau sa ma trimita la psiholog. Am invatat sa imi controlez atacurile de panica. De cate ori simt ca ma cuprinde acea teama irationala, imi spun in gand ca nu am nimic, ca sunt sanatoasa tun. Repet acest lucru pana cand il cred, pana cand creierul se linisteste si ma readuce la realitate.

Dar stiu ca nu toti sunt la fel de puternici si norocosi ca mine. Pentru ei am o singura recomandare: mergeti la medic! Nu stati in casa, ingroziti de simptome pe care nu le puteti controla. Nu lasati atacurile de panica sa va controleze viata.

E-mail: office@doctor-psi.ro

Tel.: 0746-287-101

Adresă: Str. Horea, Nr. 148A, Pianu de Jos

Dr Laura Catana