53 de ani. Când au trecut? Câți au rămas?

53 de ani. Când au trecut? Câți au rămas?

Am spus de multe ori în viața asta că, orice ar fi, trebuie să rămâi om, uitând că omul e supus greșelilor de tot felul. Nevoia mea de a trăi într-o lume roz, curată și parfumată, în care nimeni nu suferă și nimeni nu face rău, îmi ascundea chiar și de mine toate relele pe care le-am făcut, “cu voie sau fără de voie”. Mi-am făcut rău mie de atâtea ori…

Am făcut oameni să sufere când am crezut că vor să mă rănească… Am lovit uneori chiar și în cei care îmi erau dragi, căci nu m-am priceput mereu să le citesc sentimentele… De atât de multe ori am lăsat amarul să mă învelească în pătura sa rece și de atât de multe ori am scuipat venin către cei care îmi păreau a avea o răutate incurabilă!

Am plâns oceane întregi pentru cei care sufereau din varii motive! Încă mai plâng și încă mai încerc să aduc primăveri blânde în viețile celor care trăiesc o iarnă grea, cu toate că eu însămi mă târăsc printr-o permanentă și ciudată toamnă – uneori totul îmi e învăluit în culori calde, alteori îmi tună și îmi fulgeră. Sunt om, cu bune și mai puțin bune. Urc și cobor prin viață. Cad și mă ridic. Îmi pun întrebări și răspund la întrebări. Râd, plâng, visez și trăiesc.

53 de ani. Când au trecut? Câți au rămas? Zâmbesc spre oglindă și îmi șoptesc un cald La mulți ani. Atât de cald, încât aburesc oglinda. Mă aburesc pe mine, încercând să ascund riduri, tristeți, lacrimi și speranțe. Oare așa simt toți cei care au avut norocul de a trece pragul celor +50? Mi-e teamă să îi întreb, ca nu cumva dezamăgirile lor să îmi amintească de propriile mele eșecuri. Prefer să închid ochii și să las imaginația să alunge norii și să îmi coloreze griul.

Sparg oglinda. E o mincinoasă. Eu nu sunt cea pe care bucata asta de sticlă mi-o arată. De astăzi am 53 de ani. Așa, și? Atâta timp cât încă mai pot râde, cât încă îmi fac planuri, cât încă mai am speranțe, cât încă lupt, cât încă îmi mai pasă, cât încă îmi mai strălucesc privirile, nimic nu e pierdut. Sunt o femeie matură. Mă rog, în doar câteva privințe. În toate celelalte, încă mai sunt fetița de altădată. Nu-i așa că am fost cât se poate de clară, de explicită?

Azi mi-e lehamite de citatele care circulă din om în om, căci multe dintre ele ne mint. O adunătură de vorbe frumoase nu reprezintă neapărat un adevăr. Cică “pentru a fi un om bun și a-i ajuta pe alții nu trebuie să ai bani, ci să le arăți că îți pasă”. Îhî, desigur. Hrănește un bătrân sărac cu sentimentele tale de bunătate. Vindecă un copil bolnav cu așa ceva.

Normal că poți, nu-i așa?, că doar “banii nu aduc fericirea”. Să mori tu? Pariez că primul care a spus asta nu era deloc sărac. Un om care nu are după ce să bea apă sau care nu are unde pune capul jos ca să doarmă sigur este de altă părere, pentru că în viață nu e musai să îți găsești fericirea, ci să poți trăi fără teamă, fără prea multe griji, fără dureri inutile, fără rușine, fără să te îneci în propriile lacrimi.

Am șters o lacrimă. Și încă una… Și am făcut prăjituri. Erau atât de dulci, încât nu m-am putut bucura de ele. Mie îmi plac chestiile dulci-amărui. Veniți de luați dulceață! Veniți de luați din preaplinul inimii mele, căci mă înec dacă mănânc de una singură atâta fericire!

11 septembrie 2023. 53 de ani! Ce numere de pus la loto! De câte ori visez cu ochii deschiși la câștiguri fabuloase, Mihai râde cu lacrimi de mine și îmi spune că aș fi bogată pentru numai câteva zile. El știe deja câte mi-au rămas nefăcute în această viață și câte vieți visez să schimb dacă pun mâna pe bani. Vreau atât de puține pentru mine și atât de multe pentru cei ale căror prăjituri sunt doar amare!

La mulți ani mie! La mulți ani vouă. tuturor! Să vă fie prăjiturile dulci și inimile senine!

• Femeia la 47 de ani
• Sa nu ma cautati de ziua mea
• Concluzii dupa 11 septembrie
• Imi numar anii
• 11 septembrie horoscop

53 de ani. Când au trecut? Câți au rămas?