Skip to main content

Un om si un caine

Hoinarind prin online, mi-a trecut prin cap ca as putea cere sfaturi nu doar medicilor pe care i-am platit pentru nimic, ci si celor care au caini, cu speranta ca au intalnit acelasi tip de problema. Am scris pe celalalt blog despre cum cainele meu, Bruno, se scarpina disperat, cum a fost vazut de trei medici – trei diagnostice diferite, cum a slabit si cum simt ca urmeaza sa ma dau cu capul de pereti din cauza ca nu il pot ajuta. Si iata ca, “din pamant, din iarba verde”, a aparut un om. Nu, un Om. O doamna care nu ma cunoaste si care, in bunatatea ei fara de margini, de doua zile imi e alaturi cu sfaturi, cu intrebari pertinente, cu indicatii privind alimentatia cainelui, tratarea posibilelor cauze care au dus la aparitia problemei, dar si povete privind produsele pe care sa le folosesc.

Poate celor care ma cunosc bine li se pare ciudat ca ma incred in sfaturile unui om necunoscut, dar s-a intamplat sa fim pe aceeasi lungime de unda si, mai ales, sa inteleg repede ca ajutorul concret nu poate veni de acolo de unde trebuie sa las bani cat mai des, ci de la cei care, zi de zi, se straduiesc sa isi tina cainii sanatosi – voiosi. Ei bine, aceasta doamna, acest Om, are experienta adunata cat altii in cateva vieti, iar asta se simte imediat in discutia cu dumneaei. Mi-a reamintit lucruri pe care le-am stiut candva si le-am uitat, m-a invatat lucruri pe care nu ti le spune nimeni, desi ar trebui, m-a sfatuit in legatura cu multe aspecte ale cresterii unui caine. 

A facut chiar mai mult de atat, insa fara acordul dansei nu voi scrie pe blog. Nici acest articol nu ar fi trebuit scris, insa mi-am dorit sa pot consemna undeva faptul ca pe lume inca mai exista oameni cu O mare, persoane care, total dezinteresate, isi rup din timpul lor pentru a-i sprijini pe altii, pentru a imparti cu ei cunostintele acumulate intr-o viata. Mi-am mai dorit sa pot lasa scrise undeva multumirile mele (desigur, dincolo de cele pe care i le-am adresat in mod direct, atat de direct cat pot fi ele transmise in online). Daca intalniti un astfel de om, nu uitati sa fiti oameni cu el. Sau caini, daca ne gandim la faptul ca un caine este mai credincios, mai recunoscator, mai iubitor decat foarte multi dintre cei care isi spun oameni.

Un om si un caine… De doua zile timpul meu s-a impartit intre ei, iar al lor a fost impartit cu mine. Si deja se vad unele schimbari in bine. Sper la mai multe. Si zambesc pe ascuns, din spatele monitorului, recunoscatoare…

3 thoughts to “Un om si un caine”

  1. Da, mai sunt si oameni si trebuie sa ii pastram si stimam. Sunt foarte putini si rari. Cand ai facut referire la cum poate fi un om ca un caine…am zambit si eu, ca intr-adevar un caine poate fi de mii de ori mai bun, mai devotat, mai intelegator, e utopic ce spun dar mai uman decat multi pe care ii cunosc.
    Carora nu stiu cum le-am putea spune…dar, numai oameni nu.
    Va doresc succes si insanatosire.
    Felicitari doamnei care s-a implicat mult si cunosc sentimentul pe care l-ai avut.
    Eu am vorbit o zi intreaga cu cineva la telefon cand au ramas doi pui de gugustiuci fara cuib si i-am luat in casa si pe urma asa cum ai spus tu multe alte sfaturi care la acei “specialisti” ai fi lasat o gramada de bani.
    Respect pentru oamenii care ofera ajutor, sfaturi neconditionate.
    Toate cele bune inca o data

  2. medicii veterinari buni sunt greu de gasit. Majoritatea nu fac alrceva decat sa ceara bani pentru ca se uita si sa recomande cele mai scumpe medicamente pe care, de cele mai multe ori, le si vand (la majoritatea cabinetelor fiind atasata si o farmacie veterinara)

Leave a Reply