Skip to main content

Un blog plin de texte furate

UPDATE: Fata a înțeles că a greșit. A șters textul, a recunoscut greșeala, așa că acest articol nu se mai referă la ea, ci se dorește a fi o lecție pentru cei care cred că tot ceea ce este pe internet e gratis și poate fi folosit după bunul plac.

*

Nu cred că voi putea înțelege vreodată de ce își deschid oamenii bloguri, dacă nu sunt capabili să scrie trei cuvinte din capul lor. În urmă cu vreo trei ani m-a rugat o tipă să o ajut, căci își dorea neapărat să aibă blog. Susținea că are multe povești de spus lumii. Pentru că o cunoșteam personal din viața reală, am fost de acord să îi dau o mână de ajutor. I-am construit un blog decent, am învățat-o cum să posteze, i-am dezvăluit secrete pe care eu le-am aflat la mult timp după ce am scris primul articol. Într-un cuvânt, am sprijinit-o pe cât mi-a stat în putere pentru ca drumul ei să pornească lin în blogosferă. La nici o săptămână, m-a tras sora mea de mânecă și mi-a arătat blogul tipei: era plin de lucruri furate de la alții. Nici urmă de texte scrise din capul ei.

M-am supărat și i-am atras atenția că nu este corect să procedeze așa. I-am explicat că oamenii muncesc pentru a crea texte, că nu e cinstit să le fie furate și postate pe alte bloguri, mai ales dacă nu există măcar o mențiune cu privire la autor. Credeți că i-a păsat? Mi-a întors spatele și a continuat să fure. Am lăsat-o în prostia ei, căci eram sătulă de oameni care nu pot fi oameni. Timpul i-a dovedit că aveam dreptate: nu doar că nu s-a îmbogățit de pe urma blogului, așa cum visa, dar nu a făcut în toți acești ani nici măcar un leu cu el, căci nimeni nu vrea să se asocieze oficial cu hoții.

Aseară am dat peste un alt specimen. O tipă care fură texte de pe bloguri și le postează la ea. S-a deranjat să scrie la finalul textului pe care mi l-a furat – Notă: Text copiat. Cât de amuzantă este această alegere? Nici măcar nu m-am putut supăra prea tare. Când semnalizezi de la distanță că ești isteț foc (sau ioc?), când recunoști că ai furat, când nu îți trece prin cap să scoți măcar linkurile din text, ca ping-urile să nu ajungă la prietenii celor păgubiți, e greu să îți mai speli rușinea. Asta nu înseamnă că o voi lăsa în pace. După cum spunea un bun prieten cândva, greșeala recunoscută este pe jumătate iertată și maxim pedepsită.

Dragă mea, fă bine și scoate de pe blog articolul meu! Știu că “scrisu” nu e o muncă pentru tine, că-i mai simplu cu “furatu”, dar mă enervez când îmi văd gândurile așezate în casa altuia și atunci îmi anunț colegii de blogosferă, după care trimit reclamații la wordpress, să închidă blogul plin de furăciuni. Nu vrei să rămâi fără blog, nu-i așa?

 

 

22 thoughts to “Un blog plin de texte furate”

          1. Nu e o scuza. Inainte sa faci un blog, te documentezi putin. In afara de asta, cred ca orice prost stie ca nu OK sa copiezi un text si sa ti-l asumi, pe un blog sau oriunde altundeva. La articolul meu nici nu s-a obosit sa scrie “text preluat de pe…” sau ceva. Asta cred ca e elementar.

          2. Sa stii ca eu nu m-am documentat absolut deloc atunci cand mi-am facut blog. Probabil dintr-un bun simt elementar nu am luat nici macar un cuvant de la altii. Cu pozele recunosc, am pacatuit de multe ori. 🙂

          3. Mă refeream la faptul că ar trebui să citești ce trebuie să faci, cum să pui un link, ce ai voie și ce nu ai voie, chestii de genul ăsta :).

          4. Stiu. Asta si spun, eu am aflat ca poti scrie pe internet ce iti trece prin cap si am vrut un loc al meu, in care sa astern Invataturile Vienelei catre fiul sau, Ionut. :))))))) S-a dovedit cfa pe el il durea la bascheti de textele mele, asa ca am schimbat macazul si am scris pentru sufletul meu. :))) Abia dupa o jumatate de an am invatat cum se pune un link. :)))

          5. :))). Chestia e că totuși ar trebui să știi că nu e OK să copiezi articole și să le reproduci pe blogul tău fără nicio mențiune. Mă întreb dacă are vreun text scris pentru sufletule ei. Eu tot ce am citit până acum pe blogul ăla e luat integral de undeva. Cu punct, virgulă, fonturi, tot. Să te inspiri e una, să furi tot, e alta. Părerea mea :).

          6. Sigur ca nu e ok, dar asta o inveti inca de la scoala, cand pedeapsa pentru copiat e nota 1. 😉 Din pacate, iata ca si bloggeri cu vechime cred ca e ok sa furi de la altii. 🙁
            Avea vreo cateva scrise de ea. Mai are multe de invatat pentru a putea spune ca stapaneste cat de cat limba romana. 😉

          7. Da, încă de la școală înveți să indici sursa dacă ai preluat ceva într-un proiect, referat, prezentare. Și da, mai are multe de învățat, doar să vrea s-o facă :).

  1. Nu există aşa ceva. Fiecare este liber să ia ce doreşte de pe internet, cu toate acestea dacă Google detectează acest lucru blogul ei va fi penalizat şi nu va mai fi afişat în Google cu nici un articol.

  2. Ce făcuși mă nene, mă? Șterseși postările de pe Facebook? După ce ne-am stors creierașii și ne-am rupt degețelele să comentăm, acum ne stricași jucăria? :)))

      1. Fata a şters tot blogul. 🙂
        Dar asta nu o scuză.
        Nu uita că aseară ne-a ignorat comentariile de pe blogul ei, fiindcă nu le putea vedea decât ea. Abia după ce am scris pe blogurile noastre, unde vede toată lumea, s-a gândit să-şi pună oarece cenuşă în cap. (Numai cenuşă, fără andrei – nu l-a luat de pe net şi pe el. 😛 )
        Sunt întru totul de acord cu cele spuse mai sus de Dorina Dănilă.

Leave a Reply