Skip to main content

Povestea trandafirului e povestea noastră

-Spune-mi o poveste din lumea în care trăiești, l-a rugat copilul din mine în acea zi însorită. Spune-mi o poveste cum nu mai e alta.

S-a apropiat și mi-a zâmbit așa cum doar el știe să zâmbească, de parcă viața toată ar fi colorată în roșu luminos. Șoaptele parfumate în care m-a învăluit cădeau ca tot atâtea petale peste inima-mi dornică de nou. Condamnat să trăiască într-un singur loc, cu rădăcina bine înfiptă în pământul când prea cald, când prea rece, trandafirul nu a înțeles că povestea lui e povestea noastră – a tuturor și a fiecăruia în parte.

-Ai avut norocul de a mă vedea tocmai când lumina-i aprinsă în mine. Ți-ai spus în gând că sunt cel mai frumos trandafir din lume, nu-i așa? Te-ai oprit să mă fotografiezi, să le arăți și altora minunea care sunt. Dar te-ai gândit vreo clipă că alții nu mă văd așa, cu toate că trăiesc alături de mine dintotdeauna?

Uite, gardul, de exemplu. Îmi vede zilnic doar spatele verde, încărcat de spini, și își imaginează că-s rău, intolerant, periculos și mândru. Presupusa mea răutate îl îndeamnă să fie, la rândul său, neîngăduitor cu mine. Mă văduvește de razele soarelui și de privirile trecătorilor. Oftez, sufăr, mă înroșesc de nervi, îmi cad petalele de atâta tristețe.  (more…)