Skip to main content

Pe Ostrov în jos

Pe Ostrov în jos, pe un mal frumos, mi-am lăsat pașii să rătăcească în voie prin nisipul plin de scoici și prin iarba îmbrumată care spunea, fără cuvinte, că octombrie e gata să se sfârșească. Acolo unde zgomotoasa Dunăre întâlnea cerul, curcubeul m-a salutat cu un Soare-Răsare de zile mari.

ostrov-poza

-Ce cauți la Ostrov? Încotro te poartă pașii?

Vântului tăios de toamnă i-am răspuns cu un tremurat incontrolabil și c-un surâs de mulțumire:

-Mă caut pe mine în voi. Îmi caut poveștile pentru blog. Trebuie să aflu cine sunt în linistea albă a răsăritului, în zbaterea fluviului, în șuieratul stufărișului, în miracolul vieții ivite din nisip, în scoica din care nu rămâne pe mal decât o cochilie spartă, în zborul păsărilor ce își caută case mai călduroase, în efortul de a rămâne trează două zile și-o noapte. Pentru toate astea cobor pe Ostrov în jos… Read More