Skip to main content

Degradare umană

Mă sperie evenimentele din ultimele zile, mă sperie figura de bufon scăpat din spitalul de nebuni a unui anumit (mare) președinte de țară, mă sperie toate câte ar putea veni peste pământ dacă va fi lăsat să ia decizii liber în continuare, mă sperie degradarea umană ce are loc sub ochii uimiți ai naivilor ca mine. Încerc să îmi duc viața mai departe în mod obișnuit: beau cafea, plimb câinele, citesc, scriu pe blog, discut cu familia, mă joc cu pisicile, mă bucur de soare, dar curiozitatea și nevoia de a fi informată mă îndeamnă să urmăresc știrile și atunci inima îmi bate cu putere: oare chiar e posibil ca omul să își taie singur creanga de sub picioare, să își distrugă singur planeta ce îl adăpostește și îi oferă șansa la viață? Omul nu a învățat nimic din greșelile trecutului?

Mi-e teamă de un eventual război. Omul modern nu e pregătit pentru așa ceva, iar armele sunt cu totul altele față de cele din trecut. Mi-e teamă că suntem tot mai intoleranți, mai răi, mai puțin umani. Mi-e teamă că ne vom strivi între noi, că ne vom călca în picioare, că vom distruge chiar planeta deja obosită de relele pe care i le-am făcut și continuăm să i le facem. Mi-e teamă că ne îndreptăm către o sinucidere în masă.

“Ignoranța amestecată cu dispreț cu care sunt tratate problemele Orientului Read More

Vreau să fiu amnezică

Pe cât de frumoasă este viața așa, la modul general, pe atât de urâtă poate fi în anumite momente. Atât de urâtă, încât omul simte nevoia de a-și ascunde sieși tot ceea ce i-a tulburat existența, tot ceea ce l-a făcut să piardă respectul de sine, bucuria de a trăi, dragostea față de semeni sau cine mai știe ce. Dureri ce sfâșie inima se cer și ele ascunse, pentru ca suferința să dispară și omul să poată merge mai departe. Nu-i vorba despre minciună și adevăr, ci despre a trăi chinuit de gânduri negre sau a le ascunde undeva în adânc, pentru ca fiecare nouă zi să aibă zori trandafirii și adieri înmiresmate. Cine nu și-a spus, măcar o dată în viață, că ar dori să uite un anumit lucru, să fie amnezic într-o anumită privință?

“Ai impresia că vrei să afli ceva și, odată ce-ai aflat, ai da orice să-ți ștergi lucrul ăla din minte. De acum înainte, dacă m-ar mai fi întrebat cineva ce-mi doream să fiu când aveam să mă fac mare, aș fi răspuns că voiam să fiu amnezică.” Read More