Skip to main content

Vreau să fiu amnezică

Pe cât de frumoasă este viața așa, la modul general, pe atât de urâtă poate fi în anumite momente. Atât de urâtă, încât omul simte nevoia de a-și ascunde sieși tot ceea ce i-a tulburat existența, tot ceea ce l-a făcut să piardă respectul de sine, bucuria de a trăi, dragostea față de semeni sau cine mai știe ce. Dureri ce sfâșie inima se cer și ele ascunse, pentru ca suferința să dispară și omul să poată merge mai departe. Nu-i vorba despre minciună și adevăr, ci despre a trăi chinuit de gânduri negre sau a le ascunde undeva în adânc, pentru ca fiecare nouă zi să aibă zori trandafirii și adieri înmiresmate. Cine nu și-a spus, măcar o dată în viață, că ar dori să uite un anumit lucru, să fie amnezic într-o anumită privință?

“Ai impresia că vrei să afli ceva și, odată ce-ai aflat, ai da orice să-ți ștergi lucrul ăla din minte. De acum înainte, dacă m-ar mai fi întrebat cineva ce-mi doream să fiu când aveam să mă fac mare, aș fi răspuns că voiam să fiu amnezică.” (more…)

Vreau să trăiesc în Mandspyr

Leapșa lumilor literare preferate

Menționați una sau mai multe lumi literare, NU neapărat obligatoriu ficționale, câte exact rămânând la alegerea dvs, așezate sau nu într-o ordine de top ierarhic de preferințe, în care v-ar tenta să riscați să încercați să petreceți o vreme, dacă ar fi posibilă o astfel de mutație.

Eram copil. Eram o visătoare. Nu știu de unde îmi intrase în cap ideea că m-aș fi putut simți excelent printre nomazi, că eram sau puteam fi de-a lor, deși nu știam prea bine cine sunt acei nomazi și cu ce anume se ocupă. Mă vedeam călătorind alături de ei, trecând prin aventuri mai mult sau mai puțin plăcute, având obiceiuri neînțelese de restul lumii, luptând pentru binele tuturor, împărțind zâmbete calde ca o regină a frumuseții și a dăruirii de sine.

Copilul din mine s-a trezit subit la viață în clipa când sub ochi mi-a apărut Mandspyr, începutul de roman pe care Vero pare că l-a abandonat, așa cum abandonează ea toate povestirile uluitor de frumoase cu ale căror începuturi ne amăgește. (more…)

Fotografie de nunta – sfaturi si carte

As putea scrie o intreaga carte cu sfaturi pentru fotografia de nunta perfecta. Exista fotografi pe care, de-a lungul timpului, i-am recomandat, la fel cum exista si aparate de fotografiat ieftine si bune, pe care le puteti cumpara pentru a face fotografie de nunta (clic pe poza de mai jos), intai pentru voi, apoi si pentru altii sau numai pentru a imortaliza si alte momente importante ale vietii. O fotografie de nunta trebuie sa fie in primul rand foarte clara, apoi sa redea o clipa importanta. Daca este posibil, cautati sa faceti fotografii nunta cat mai naturale, in care sa stati relaxati, sa zambiti cald, sa aratati fericirea care va incearca.

Cel.ro

Fotografie nunta sfaturi carte – iata cateva cuvinte foarte cautate de catre cei care se pregatesc sa celebreze unul dintre cele mai importanti pasi facuti de-a lungul existentei. Nu trebuie sa cititi o carte intreaga pentru a sti ca o fotografie de nunta iese bine daca aveti un aparat foto profesional cat mai performant, daca alegeti un fundal cat mai placut ochiului, daca va purtati cat mai natural. Desigur, in noaptea nuntii nu vor sta mirii sa faca fotografii, oricat de bun le-ar fi aparatul foto din dotare. Ori vor ruga un prieten sa se ocupe de fotografiile de nunta, (more…)

Mandrie si prejudecata

Mandrie

Sa te mandresti intotdeauna cu originea ta. Sa nu pleci capul in fata altora. Sa nu traiesti imitandu-i pe altii. Sa ramai propriul tau stapan – stapana pe ganduri, pe sentimente, pe fapte. Sa te mandresti cu ceea ce stii, cu ceea ce poti, cu ceea ce faci. Sa mergi cu spatele drept si cu privirea spre inainte. Sa ai incredere in tine, caci tu esti cea mai buna, mai desteapta, mai frumoasa, mai devreme acasa. Mandrie – un cuvant bun de sculptat in creier, sa-l ai permanent la indemana, sa-l utilizezi pe post de ghid, sa il asezi drept motto in cartea vietii tale.

Prejudecata

Esti mult mai desteapta decat cei din jurul tau. Ai mai multa rabdare, mai mult talent, mai mult curaj, mai multa putere, mai mult discernamant, mai multa iubire, mai mult… orice e bun pe lume. Ii poti domina pe toti ceilalti si chiar ar fi indicat sa o faci. Tu esti cine esti si ca tine nu-i nimeni in intreg universul. Ocupa cel mai bun loc si de la inaltimea aceea priveste spre cei mai putin norocosi, dar nu le intinde mana sa ii urci langa tine. Nu-s la fel de buni si, daca le dai un deget, risti sa ii vezi ca iti prind toata mana si te trag in jos. Nu-i prejudecata, e adevar.

Mandrie si prejudecata (more…)

Visele devin realitate?

Visele devin realitate?

Intrebarea nu asteapta neaparat un raspuns, dar mi-ar placea totusi sa il primesc. Inca mai sunt sub influenta visului din aceasta dupa-amiaza. Se facea ca imi reciteam textul pe care l-am numit Dialog cu timpul (a se vedea pe vienela.ro) si, in chiar clipa cand terminam lectura, o idee imi fulgera prin minte: as putea scrie o intreaga carte cu dialoguri. M-as putea conversa la infinit cu tot ceea ce imi place pe acest pamant si mai ales cu tot ceea ce imi displace.

Numele cartii

Cu o clipa inainte de a deschide ochii, mi-a rasarit in minte, ca un soare luminos, ideea ca nu pot numi cartea decat Dialog cu viata. Cumva, acest titlu ar face usor legatura atat intre povestile cuprinse in volum, cat si cu blogul care imi este atat de drag si caruia i-am pus numele Iubesc viata.

Eu știu un singur lucru și lupt pentru el: ața vieții are prea puțini centimetri. Omul nu dispune de suficient timp pentru toate câte ar vrea și ar putea să realizeze. Rupe din tine, bătrâne, și dă-ne de doi cenți viață în plus. (fragment din textul Dialog cu timpul)

Cititori de carte (more…)

Caut o carte – Aventura si contraaventura

Copilul din mine mi-a amintit astazi de sintagma roza vanturilor. Nu sunt sigura, sigura, dar cred ca am intalnit-o prima data intr-o carte care se numea Vant de miazazi, vant de miazanoapte (sau ceva asemanator – google nu vrea sa ma ajute, nu imi intoarce nici un rezultat satisfacator), o carte usor absurda pentru copilul care eram. Din tot ceea ce am citit in ea, imi amintesc doar de tacanitul care isi baga degetul in gura si il intindea apoi in aer pentru a simti directia vantului. Facea acest lucru o data la cateva pagini, lasand impresia ca se plimba pe apele involburate ale vietii in functie de vanturi, in vreme ce tovarasul sau de calatorie ii punea permanent la indoiala priceperea. Pe atunci nu aveam dex in casa. Nici cartea nu era ilustrata, asa ca pentru mine roza vanturilor putea fi orice.

Si a fost… O expresie atat de melodioasa nu putea fi decat reprezentarea a ceva deosebit, mirosind a poveste. Ce mi-am imaginat pe atunci ca poate insemna roza vanturilor nu mai retin exact. Nici nu cred ca are mare importanta. De aprofundat este gandul ca adultul de astazi indrageste roza vanturilor fara sa aiba un motiv concret, influentat fiind numai de pasiunea pe care copilul de altadata o facuse pentru minunata expresie. Mi-as dori sa recitesc acea carte, (more…)