Ii tot spuneam sotului meu ca imi doresc un aparat de fotografiat bun, unul care sa nu ma tradeze cand imi este lumea mai draga. El radea si imi promitea ca va veni si vremea cand voi avea ceea ce imi doresc. Insistam spunand ca primii bani seriosi pe care pun mana acolo se duc, indiferent ce alte planuri am avea. Ma aproba imediat, stiind ca nu o poate scoate la capat cu nebuna, daca ii intra ceva in cap. Asadar, era stabilit sa imi cumpar alt aparat foto de cum se iveste ocazia, numai ca…
Actualul meu aparat de fotografiat a auzit toata discutia si tare s-a mai simtit jignit afland ce parere proasta am despre el. A decis sa ma pedepseasca, stiind ca in acest moment nu am bani si nu imi pot permite luxul de a cumpara un aparat foto bun. Refuza sa se mai aprinda si, cand o face, la doar cateva secunde ma anunta ca se va inchide pentru a evita supraincalzirea. Si chiar face acest lucru, cu toate ca nu ar avea motive serioase sa se supraincalzeasca, mai ales daca il “uit” cate o zi intreaga pe birou, nebagat in seama.
Am cautat informatii pe internet, am schimbat diverse prin setari, am schimbat bateriile, am curatat interiorul, acolo unde bag bateriile. Degeaba totul. Aparatul continua sa creada ca se supraincalzeste daca ramane aprins, asa ca in acest moment nu reusesc nici macar sa descarc in calculator pozele pe care le-am facut saptamana trecuta. I-as fi urat “sa fie sanatos!”, dar sunt prea nervoasa ca sa mai fiu si politicoasa cu el. 😀
Adio si n-am cuvinte, dragul meu aparat foto! M-ai servit cat m-ai servit, te-am laudat cand a fost cazul, ti-am multumit cand te-ai comportat exemplar, insa cred ca a sosit vremea sa te inlocuiesc cu altul mai trainic si mai frumos. Stiu, iti vine sa razi la gandul ca oricum nu dispun acum de bani, dar nu uita ca cine rade la urma rade mai bine. Te pup!