Skip to main content

România, te iubesc!

România, te iubesc! Iubesc munții tăi cuminți, ce îmi permit să privesc de sus înspre muritorii puturoși, care își pierd vremea pe facebook. Iubesc marea ta bună, ce știe să-mi cânte la ureche balade, și doine, și uneori melodii hard rock. Iubesc orașele tale aglomerate, unde mă pot pierde printre alți trecători, unde nimeni nu mă poate observa. Iubesc satele tale așezate pe dealuri, căci ele îmi dau impresia că am ajuns pe covorul fermecat țesut verde și împodobit cu portocaliu. Iubesc animalele străzilor tale, poate pentru că inima-mi spune că au nevoie de această iubire. Iubesc soarele care strălucește deasupră-ți, și vântul ce împrăștie puful plopilor, și ploile ce răcoresc asfaltul găurit, și zăpezile care ascund gunoiul sub preș.

Dar primăvara… primăvara gunoiul se vede încă de departe. Și pute. Și mă face să-mi amintesc tot ce nu îmi place în România. Mă face să revăd toate mizeriile pe care le-am văzut/auzit/trăit de-a lungul vieții. Mă face să înjur când conștientizez faptul că îmi pleacă de acasă copilul, sătul fiind de toate nedreptățile, de toată sărăcia și de tot amarul țării în care s-a născut și a trăit vreme de 23 de ani. Cum voi mai putea sta liniștită aici, dacă îmi va fi departe copilul? România, te iubesc, însă mai mult îmi iubesc pruncul! De cum mi se va ivi ocazia sau voi reuși să strâng suficienți bani, voi merge după el, chiar dacă asta va însemna să traversez tot Pământul fără să mă uit în urmă.

romania te iubesc

 

Leave a Reply