Skip to main content

Planeta albastră a regelui Piticot

Regatul meu se întinde cât vezi cu ochii, pe întreaga Planetă Albastră. Sunt stăpânul apelor, al pământului, al munților și-al plantelor care cresc neîngrădite. Îmi place să cred despre mine că sunt un rege bun, milos și drept cu supușii care mi se închină sfioși. În regatul meu au fost și vremuri grele, în care nici măcar eu, marele rege Piticiot, nu aveam prea multă hrană. Simțeam pericolele planându-mi deasupra capului și-atunci, dezamăgit de mine și de lume, mă retrăgeam într-o văgăună a Planetei Albastre, mă înveleam cu păturica roz și adormeam, dornic să visez la supuși credincioși, la înăbușirea tuturor revoltelor, la mese îmbelșugate și adăposturi călduroase.

Încă nu îmi dau seama dacă trăiesc un asemenea vis ori dacă vremurile bune chiar s-au întors, dar pot spune, cu mâna pe sceptru, că sunt un rege fericit. Castelul meu cu ziduri cenușii lucește acum în soarele amiezii. În interior e cald și bine, căci am covor parfumat. Cea pe care mult timp am numit-o sfetnic de încredere a dispărut. Pe la colțuri, curtenii șoptesc verzi și uscate despre un abandon, despre plecarea ei din regat, despre cum nimeni nu a vrut să o înlocuiască. Dar asta până în clipa când un cuplu de bufoni a aflat despre trista mea soartă.

Cei doi au decis să îmi ofere un loc de cinste în menajeria pe care o dețin, ba chiar mi-au oferit și un străjer de nădejde, care nu își dezlipește ochii de pe regatul meu decât când dormim în peștera călduroasă de la etaj. Planeta Albastră este din nou curată, pufoasă, iar mesele sunt mai îmbelșugate ca oricând. E așa simplu să îl faci fericit pe regele Piticot! Un strop de apă proaspată, un cotor de pară, o felie de piersică, două de castravete, o tulpiniță de roșie, o firimitură de pâine, semințe de tot felul, o mână de fân uscat, vechea mea păturică roz și iată-mă iar gata să înfrunt lumea.

Trec cu vederea faptul că am fost abandonat de cea pe care o consideram supusă credincioasă. Mă bazez iar pe oameni și cred în puterea lor de a aduce Planeta Albastră pe culmi nici măcar visate vreodată de micul rege Piticot. Plănuiesc să îmi măresc regatul, căci zilnic primesc alte și alte lucruri de valoare, pe care nu mai am unde să le depozitez.

*

Mulțumirile se îndreaptă către ploieșteanca necunoscută care, la plecarea din Scoția, și-a abandonat hamsterul în camera unde au locuit. Datorită ei, avem în casă un animăluț atât de inteligent și de haios, încât petrecem o mare parte din timpul liber îngrijindu-l și amuzându-ne de giumbușlucurile pe care le face.

One thought to “Planeta albastră a regelui Piticot”

Leave a Reply