Skip to main content

Ochii care nu se văd se uită

Aeroportul din Glasgow e micuț, dar face impresie bună. Deși nu erau de culoare roșie, covoarele pe care scoțienii mi le-au întins la picioare de cum am coborât din avion m-au făcut să zâmbesc cu veselie. Totuși, m-am grăbit să ies de acolo, căci îmi ardea buza de o țigară și inima de dorul bărbatului pe care nu îl văzusem trei luni. Nu am reușit să găsesc un coș de gunoi, așa că am scrumat și am aruncat chiștocul în bidonul cu apă, după care am încercat să îmi sun soțul, să îl întreb pe unde este, să îl anunț că drumul spre Scoția a decurs bine și că am ajuns cu 20 de minute mai devreme.

Telefonul meu nu mergea. Sperând că este o greșeală pe undeva, am luat neamurile și prietenii la rând, până când mintea mea a acceptat ideea că aveam un telefon restricționat, pe care nu îl puteam folosi în Scoția.

-Bravo, Vienela! Presimt că te vei distra în această seară. Read More

Bine v-am regăsit!

Mă încercau felurite emoții. Oare mai știu să scriu? Oare prietenii mei se mai gândesc la mine? Oare voi mai reuși vreodată să ating tastatura? Întrebări care mă fac acum să zâmbesc. Am trecut prin multe în această lună, însă cu mici excepții toate au fost de bine. Încerc să mă regăsesc și nu îmi iese. Sunt eu și parcă-s alta, mai calmă, mai liniștită, mai cu poftă de viață. Mi-au dispărut spaimele care mă chinuiau.

Voi scrie detaliat despre tot ceea ce mi s-a întâmplat, însă deocamdată vreau doar să anunț că m-am întors în online, că mi-a fost dor de voi toți și că le mulțumesc din suflet celor care s-au arătat îngrijorați. Suntem bine, foarte bine. Bruno a avut zilele trecute un mic hop când a descoperit prin vecini o cățelușă care intrase în călduri și ne-a cam dat bătăi de cap, însă acum e bine și el. Abia așteaptă să vă povestească despre viața pe care o duce în ScoțiaRead More

Reguli de aur cand ai copil: telefonul nu este o jucarie!

Din ce in ce mai multi parinti isi lasa copiii in fata ecranelor. Am ajuns sa auzim de fenomene gen “autism virtual”, tocmai pentru ca expunerea celor mici la dispozitive moderne duce la o dezvoltare cognitiva deficitara. In fine, telefonul este un instrument multiplu pentru parinti, din pacate chiar si cand vine vorba de educatia acestora.

Regulile telefonului cand cei mici se doresc a fi utilizatorii

Trebuie sa stii ca pe cat de indemantic il vezi cum tasteaza telefonul, pe atat de mult il inviti practic ca  ulterior sa devina concentrat pe acest dispozitiv. El il vede ca pe o jucarie si este gata oricand sa lase orice in urma doar de dragul butonatului si a atinsului de ecran. Ai grija, chiar da dependenta, asa ca nu il mitui ca “iti da mami/buni etc. telefonul”, pentru ca iti faci un rau voit. Read More

Concluzii după 11 septembrie

Probleme de natură gospodarească/logistică mă vor împiedica să fiu online în zilele următoare. Din păcate, nu voi putea imortaliza nici unul dintre momentele emoționante care vor urma, căci nu am găsit alt aparat de fotografiat și nu am bani acum să investesc în așa ceva. Cât de ghinionistă să fiu, ca tocmai când am mai mare nevoie de așa ceva să rămân legată de mâini? Nu voi putea surprinde în fotografii sau filmulețe clipa când câinele meu va pleca în Scoția, nici momentul când va ajunge și îl va vedea pe Mihai, nici primele peisaje verzi care îmi vor ieși în cale.

Dacă știți că veți avea nevoie de mine în săptămâna care urmează, vă pot da pe privat un număr de telefon la care să ne auzim. Dacă nu, ne “vedem” online după ce ajung în Scoția, după data de 22 septembrie. Habar nu am ce voi face până la plecare, cum îmi voi ocupa timpul pe care până acum îl petreceam pe facebook și prin alte zone ale internetului. Read More

Batoane proteice

In ultima vreme, din cauza grijilor, a emotiilor, a felului mult prea rapid in care mi s-a desfasurat viata, m-am ales cu o oboseala greu de combatut. Nici macar dimineata, cand ma dadeam jos din pat, nu ma simteam prea odihnita. In plus, din cauza ca am ramas singura acasa dupa plecarea baietilor la munca in strainatate, nici nu prea am gatit, ci am mancat diverse nimicuri care nu imi permiteau sa fac efort fara sa ma resimt. O prietena m-a sfatuit sa imi cumpar batoane proteice, daca tot nu ma hranesc adecvat, macar sa am destula energie pentru a duce la bun sfarsit treburile pe care le incep.

Sincera sa fiu, habar nu aveam ce sunt aceste batoane proteice si i-am spus fetei clar, caci nu imi place sa ma prefac ca stiu cand nu stiu. Ca o paranteza, trebuie sa mentionez faptul ca intotdeauna am considerat ca asta este una dintre cele mai bune solutii de a invata lucruri noi. Mi-a explicat cu rabdare ca batoanele proteice, dupa cum le spune si numele, sunt surse rapide si sigure de energie Read More

Femeia la 47 de ani

Femeia ajunsă la 47 de ani ar trebui probabil să aibă ceva trăiri intense, despre care să scrie cu maximă emoție pe blog, pentru posteritate. Ar putea povesti despre înțelepciunea pe care această vârstă i-a adus-o, despre bunătatea ce îi obligă inima să tresalte clipă de clipă, despre bilanțul făcut la zi de sărbătoare, prin care să dovedească lumii că a realizat în viață tot ce și-a propus și că are o mulțime de planuri de viitor pentru care luptă cu înverșunare.

În loc de toate astea, femeia ajunsă la 47 de ani se trezește de la cinci dimineața din cauza unui vis în care a împăturit haine până când a obosit. Încă amorțită, coboară din pat, face o cafea, salută cu câte o mângâiere fiecare animal din mini grădina zoologică de acasă, apoi se așază la calculator, ca în oricare altă zi. Are multe treburi de rezolvat, dar nu înainte de a savura licoarea neagră și dulce-amăruie, nu înainte de a mulțumi celor care deja i-au trimis urări de bine pe facebook și pe mail.  Read More

Culese din cartier – preoți și necredincioși

#colectiv. O amintire mult prea dureroasă pentru orice om căruia îi bate inima în piept și îi curge sângele prin vene. Prea multe vieți pierdute, prea mult chin, prea multă mizerie găsită sub preș, prea multe vorbe aruncate în vânt. Nici o rezolvare concretă, nici o promisiune de mai bine pentru viitor. Ură de o parte și alta. Dezbinare. Și-un păcătos “de rit nou” certând preotul care cânta pe la blocuri, dornic să sfințească -vrei, nu vrei-, casele românilor:

-Ești cumva de la poliție de bubui așa în ușă, gata să o dărâmi? Te-a invitat cineva? mai întreabă el, făcând aluzie la declarația dată de un prelat – palidă scuză pentru absența de la colectiv a bisericii.

Preotul înghite în sec, își cere scuze și bate încrezător la următoarea ușă. Read More

Tensiune mică, de vrabie

De câteva zile mă chinuia o stare de rău pe care nu o puteam descrie în cuvinte. Amestecată cu panica iscată de faptul că în familia mea toți au tensiunea mare, senzația aceasta mă împiedica să dorm. În capul meu se nășteau tot felul de scenarii. Mergeam din minut în minut la oglindă să văd dacă m-am înroșit rău la față. Nu mă durea nimic, însă aveam permanent senzația că sunt la un pas de leșin. Țineam telefonul aproape, să pot suna la salvare în caz că starea de rău se accentua. Mi se înfundase și o ureche. Am redus cafeaua, am redus țigările, am dormit mai mult, însă starea de rău a continuat să mă deranjeze. Doar când ieșeam cu Bruno afară îmi mai trecea, însă nu puteam sta întreaga zi și mai ales întreaga noapte pe străzi.  Read More

Proteine pentru sala

Se spune despre bloggeri, prin anumite cercuri, ca ar trebui sa fie un soi de jurnalisti, sa isi tina publicul la curent cu orice noutate, din orice domeniu, fie ca se pricep, fie ca nu. Eu am o cu totul alta parere, dar asta nu ma impiedica sa imi anunt cititorii atunci cand aflu lucruri noi, cand descopar magazine cu preturi bune sau cand imi cumpar cate ceva. De exemplu, am aflat zilele trecute despre un magazin de unde un vecin al meu se aprovizioneaza cu diverse proteine, caci tipul face culturism si e la curent cu orice noutate care apare.

Am scris si pe blog un mic articol despre proteine whey pentru sala, caci nu se stie niciodata cui ii poate folosi o asemenea informatie. Eu, dupa cum probabil deja va imaginati, nu ma pricep deloc la proteinele necesare celor care fac culturism, nici nu ascult cu cea mai mare atentie tot ce povesteste vecinul,  insa nu ma doare mana sa scriu pe blog despre informatiile pe care le aflu de la prieteni si cunoscuti. Cei interesati vor sti ce sa faca cu aceste trimiteri catre magazinul respectiv, Read More

Mireasa nopților de vară

Sunt doi. Se învârt în jurul meu ca fluturii în jurul flăcărilor. Unul îmi vrea trupul, celălalt s-ar mulțumi cu mintea mea. Încearcă să mă convingă să le fiu mireasă măcar de probă, măcar pentru o zi, un an, un veac. Vreau să-ți ridic palate pân-la cer, să poți culege câte stele vrei, să-ți faci din ele salbă lucitoare, îmi spune visătorul. Râd, ca mai apoi să șterg o stea căzută pe obraz. Degeaba-i povestesc că locul lor este pe cer, la mare depărtare de tot ce e lumesc, de prădătorii umani care abia așteaptă să mai distrugă un univers. Se simte jignit când își dă seama că nu-i apreciez dărnicia.

Celălalt îmi promite marea cu sarea și vrea în schimb toată dulceața mea. Cuta dintre sprâncene mi se adâncește când îmi imaginez cum valurile rămân încremenite lângă țărm, fără putința de a-și mai căuta perechea, fără să-și mai poată cânta vreodată bucuria de a se împreuna cu nisipul. Refuz să distrug astfel visul mării. Nu i-aș putea în veci rupe voalul de mireasă Read More