Skip to main content

Dacă tăceam, filozof rămâneam…

Dacă nu ești atent la tot ceea ce contează în viață, riști să nu îți dai niciodată seama că povestea trandafirului e povestea noastră, a tuturor și a fiecăruia în parte. Dacă nu îți optimizezi articolele, riști să rămâi cu ele necitite, chiar și când conțin rugăciuni de pe Calea regilor. Dacă lași toamna să treacă fără să pozezi cea mai frumoasă frunză care îți iese în drum, să te rușinezi data viitoare când spui că ești născută în septembrie (mi-am făcut autocritica, apoi am ieșit la vânătoare de frunze multicolore).

frunza-toamna

Dacă întâlnești în trafic vite (mai mult sau mai puțin încălțate), le pozezi, le arăți drumul cel bun sau te prefaci că nu le-ai observat? Știi că în fiecare dintre aceste situații riști să primești un muuu prelung sau chiar o balegă?  (more…)

Povestea trandafirului e povestea noastră

-Spune-mi o poveste din lumea în care trăiești, l-a rugat copilul din mine în acea zi însorită. Spune-mi o poveste cum nu mai e alta.

S-a apropiat și mi-a zâmbit așa cum doar el știe să zâmbească, de parcă viața toată ar fi colorată în roșu luminos. Șoaptele parfumate în care m-a învăluit cădeau ca tot atâtea petale peste inima-mi dornică de nou. Condamnat să trăiască într-un singur loc, cu rădăcina bine înfiptă în pământul când prea cald, când prea rece, trandafirul nu a înțeles că povestea lui e povestea noastră – a tuturor și a fiecăruia în parte.

-Ai avut norocul de a mă vedea tocmai când lumina-i aprinsă în mine. Ți-ai spus în gând că sunt cel mai frumos trandafir din lume, nu-i așa? Te-ai oprit să mă fotografiezi, să le arăți și altora minunea care sunt. Dar te-ai gândit vreo clipă că alții nu mă văd așa, cu toate că trăiesc alături de mine dintotdeauna?

Uite, gardul, de exemplu. Îmi vede zilnic doar spatele verde, încărcat de spini, și își imaginează că-s rău, intolerant, periculos și mândru. Presupusa mea răutate îl îndeamnă să fie, la rândul său, neîngăduitor cu mine. Mă văduvește de razele soarelui și de privirile trecătorilor. Oftez, sufăr, mă înroșesc de nervi, îmi cad petalele de atâta tristețe.  (more…)

Patuturi pentru tineret si cearsafuri de bumbac

Nasterea unui copil aduce multa bucurie in viata parintilor, insa si multe griji. Pe langa cele firesti, legate de sanatatea bebelusului, am observat ca apar si framantari in legatura cu felul in care trebuie mobilata camera, daca pe pat se pune un cearceaf din bumbac pentru bebe sau orice fel de cearsaf, daca mobilierul trebuie sa fie special conceput pentru bebelusi ori pot fi folosite direct noile patuturi pentru tineret, daca mama trebuie sa doarma alaturi de puiul sau pentru a-i fi aproape in orice clipa sau daca trebuie sa il lase singur, sa se obisnuiasca inca de la inceput cu asperitatile vietii.

Lumea moderna, atat de prinsa in dorinta de a evolua cu orice pret, uita ca legatura dintre mama si copil de dincolo de orice cuvinte si de orice bariera. Indiferent de alegeri, mama va face intotdeauna ceea ce crede ca este mai bine pentru bebelusul sau. Si nici macar nu cred ca e gresit sa cumperi copilului direct patuturi pentru tineret pe care sa le foloseasca pana creste mare, la fel cum nu e gresit sa aiba in primele luni de viata un patut din care sa zambeasca mirosind a curat un cearsaf din bumbac in culori vesele, eventual avand imprimate figurile unor personaje de poveste. (more…)

Ce frumos începuse ziua de astăzi…

M-am trezit ca în orice zi, fără alte planuri în afară de a scrie ceva pe blog, a plimba câinele, a bea cafea și a mânca dulciuri. Toate celelalte treburi vin când vor; de obicei neanunțate. La fel și cea din data de 4 octombrie 2016. Interfonul care sună înainte de ora 9 îl anunță pe distribuitorul de pliante, pe sora mea, pe soacra mea sau pe Nicu, vărul meu. Azi s-au bulucit toți (cu excepția surorii mele). Cu primii doi a fost ușor, însă cu ultimul treburile au luat o întorsătură neașteptată. Din senin, Mihai m-a întrebat dacă vreau să curățăm peretele de care m-am plâns ieri că nu mai era prea curat. Am răspuns cu un Da timid, somnoros, fără să îmi dau seama ce implică asta.

În câteva minute aveam la ușă saci de glet, adezivi, amorsă și un colțar pentru pervaz. Încă mai trăiam în bula-mi roz, fericită că soțul îmi face mereu pe plac și îmi îndeplinește dorințele imediat ce le exprim. Concentrată pe online, am realitat prea târziu că praful se ridicase până la tavan, că în jurul meu totul se albise, că abia mai respiram. Da, cam așa suntem noi. Ne-am apucat de treabă fără nici o pregătire, fără nici un plan, fără măcar să acoperim mobila cu ceva (ne va omorî Ionuț când va vedea cum i s-a albit calculatorul în care a investit o mică avere!). Din mers am extins și planul, așa că la momentul când scriu aceste rânduri “zugravul” nostru deja curăță tavanul. Vom face toată sufrageria, căci nu se cade să umblăm cu jumătăți de măsură.  (more…)

Vreau să trăiesc în Mandspyr

Leapșa lumilor literare preferate

Menționați una sau mai multe lumi literare, NU neapărat obligatoriu ficționale, câte exact rămânând la alegerea dvs, așezate sau nu într-o ordine de top ierarhic de preferințe, în care v-ar tenta să riscați să încercați să petreceți o vreme, dacă ar fi posibilă o astfel de mutație.

Eram copil. Eram o visătoare. Nu știu de unde îmi intrase în cap ideea că m-aș fi putut simți excelent printre nomazi, că eram sau puteam fi de-a lor, deși nu știam prea bine cine sunt acei nomazi și cu ce anume se ocupă. Mă vedeam călătorind alături de ei, trecând prin aventuri mai mult sau mai puțin plăcute, având obiceiuri neînțelese de restul lumii, luptând pentru binele tuturor, împărțind zâmbete calde ca o regină a frumuseții și a dăruirii de sine.

Copilul din mine s-a trezit subit la viață în clipa când sub ochi mi-a apărut Mandspyr, începutul de roman pe care Vero pare că l-a abandonat, așa cum abandonează ea toate povestirile uluitor de frumoase cu ale căror începuturi ne amăgește. (more…)

S-a interzis salutul

“O altă lege a interzis salutul, considerându-se că este ceva luat și imediat înapoi dat, ceea ce era un adevăr. Risipa era evidentă: o societate civilizată nu-și poate permite luxul…”

Cu mare drag v-aș fi salutat astăzi; poate v-aș fi făcut niscaiva urări de bine, de prosperitate, de fericire, însă m-am temut că le-ați fi luat și imediat înapoi mi le-ați fi dat, lucru care m-ar fi pus în încurcătură, căci habar nu am ce aș putea face cu toată fericirea și prosperitatea lumii civilizate.

Părinții m-au învățat de mică să nu risipesc, deoarece nu îmi permit luxul… Nu i-am ascultat întocmai. Risipesc prea multe cuvinte pe bloguri, risipesc timp din viața mea, mă risipesc pe mine…

Să risc, să nu risc? Fie ce-o fi!

Bună să vă fie ziua! Weekend senin și un octombrie de poveste să aveți! (more…)

Puiul de gugustiuc

Ma intorceam cu cainele de la plimbarea de pranz. Am zarit langa copacul din fata blocului o mogaldeata care statea ghemuita la baza pomului. Pentru a nu avea parte de vreun episod neplacut, am preferat sa bag intai cainele in casa, apoi sa ma intorc in fata blocului. Era un pui de gugustiuc, cel mai probabil cazut din cuib. Moale, ca si cum ar fi fost bolnav. L-am asezat in palma si l-am dus usurel in casa, cu gandul sa il trimit la cabinetul veterinar pentru un consult, caci voiam sa ii ofer o sansa la viata. Pana cand am reusit sa dau de medicul veterinar, ochii mi s-au indreptat catre geam si atunci am observat agitatie in fata blocului.

Inca un pui de gugustiuc statea cuminte pe trotuar, inconjurat de ambii sai parinti, tare agitati si neputinciosi. Mi-am dat seama ca un accident oarecare a facut ca ambii pui sa cada din pom. Pentru ca sunt inca micuti si au puf, nu pot zbura. Singura solutie a fost sa ii urc, pe rand, in pom, cat mai departe de agitatie si de pericole. Nu se pot intoarce la cuib (eu nici macar nu am reusit sa descopar unde este ascuns cuibul), dar macar sunt in siguranta o vreme, mi-am spus. Am urmarit cum parintii s-au invartit in jurul puilor, cum i-au incurajat si cum mai apoi i-au hranit.  (more…)

Tamplarie din lemn stratificat

Imi place uneori sa ma gandesc la cum ar fi fost viata mea daca as fi avut mai multi bani si intotdeauna primul meu gand este ca mi-as fi facut o pensiune in varf de munte, intr-un loc unde doar cei cu adevarat temerari sa poata ajunge. Mi-as fi plantat multi pomi, iar printre ei ar fi alergat veseli o multime de caini. In holul de la receptia pensiunii ar fi motait puturoase cateva pisici, iar eu mi-as fi petrecut timpul liber intr-un hamac prins intre copaci, cu o carte in mana. E doar un vis deocamdata, dar sper sa traiesc destul pentru a-l implini. Parca si vad in fata ochilor pensiunea acoperita cu busteni de lemn, avand tamplarie din lemn stratificat (care mie mi se pare de o elegante deosebita), cu o mansarda pe care nu as fi impartit-o cu nimeni.  (more…)

Iubirea nu are nevoie de bogatii

Iubirea nu are nevoie de bogatii. Nu o spun eu, ci inteleptii planetei, fiintele care stiu sa supravietuiasca fara aur la gat, fara masini scumpe la poarta, fara haine de firma renumite, fara cine stie ce mancaruri sofisticate in farfurii. Orice vietate a planetei (in afara de om) stie ca iubirea nu are nevoie de bogatii. Desigur, diverse cercetari si faptul ca noi, oamenii, sunt convinsi de superioritatea cu care natura ne-a inzestrat, ne arata ca nu toate animalele stiu sa isi iubeasca si pastreze partenerul. Dar cine suntem noi, sa judecam aceste mici lumi, care supravietuiesc si o duc bine de atata amar de vreme, in timp ce umanitatea se cam duce de rapa.

Iubirea nu are nevoie de bogatii. Uneori, chiar si un coltisor umed, pustiu si rece e suficient pentru cei ce simt la fel. Nu stiu prea multe despre viata crabilor, insa amdat intamplator peste o poza in calculator si mi-am adus aminte de seara cand am stat cu sotul meu langa stabilopozii din Neptun pentru a incerca sa surprindem aceste mici vietati timide, care se ascundeau printre pietre imediat ce ne apropiam de ele. Pana la urma am reusit sa facem cateva fotografii, desi crabii erau tare iuti, iar aparatul de fotografiat se misca in reluare, declansand mult dupa ce vietatea se ascundea.  (more…)

Haine pentru femei

Puteti gasi haine pentru femei la vestityoutlet.ro

Despre magazinul online vestityoutlet.ro am aflat de curand de la cumnata mea, care a facut o adevarata obsesie din cautarea a cat mai multe magazine si comandarea de haine pentru femei. Imi place sa fiu la curent cu tot ceea ce inseamna aceasta “industrie”, cu toate ca eu personal rar ies din blugi si din tricouri. dar mi se pare normal sa stiu unde poti gasi o fusta in culori vesele, care magazin are cei mai frumosi pantofi, cat costa un sacou de dama elegant, ce accesorii se potrivesc la tinuta x sau y.

Blugi pentru femei

Dupa cum era de asteptat, cand am deschis pentru prima data site-ul celor de la vestityoutlet.ro, m-am repezit la categoria blugi femei pentru a vedea cu ce anume se lauda si daca mi-as putea comnda ceva de acolo. Spre marea mea surprindere, am gasit blugi pentru femei si am ramas cu gura cascata vazand preturile pe care acestia le au in magazinul online de haine pentru femei. (more…)