Skip to main content

Gândește-mă în continuare

M-am îndepărtat aproape împotriva voinței mele, cu teama cuibărită în sufletul chinuit. Cine oare îmi va păstra la căldură amintirile dimineților senine de vară, când un surâs grăbit îmi lumina aleea, când o fluturare a jachetei părea flamura unui vapor plutind dincolo de orizont, când ochi pătrunzători îmi mângâiau gândurile? Te-am lăsat pe tine de strajă la porțile visului, fără să știu dacă vei accepta provocarea de a găzdui în palmele calde o inimă ce bate aritimic, fără ca măcar să primești ceva în schimb.

Nu ți-am putut promite nimic. Doar tăcerile dintre noi îți sunt răsplată cuvenită pentru grija pe care o porți amintirilor mele. Amintirilor noastre, căci pe alocuri ele se întrepătrund, se caută și se alină reciproc, dornice să își contopească cioburile singurătății. Doar tu, dintre toți, te-ai dovedit a fi bucățica de care era nevoie pentru a completa întregul. Mă învelesc în valurile mării pe care am pus-o între noi. Te văd trăgând de-un colț al plăpumioarei, parcă dornic să te ascunzi sub aceeași unduire înspumată.

Gândește-mă în continuare. Nu îmi lăsa visul să piară în uitare. Fă-l mai frumos decât era. Împachetează-l în cuvintele tale puternice, fierbinți, gingașe. Acolo stă el bine, neștiut decât de noi. Acolo crește și înflorește ca un nufăr îmbătat de soare. Acolo construiește cuibul în care să ne ascundem de lume pentru a ne regăsi pe noi, două cioburi tăioase care prin uniune devin întregul colorat și vesel al unui început niciodată posibil, dar dintotdeauna dorit.

One thought to “Gândește-mă în continuare”

Leave a Reply