Skip to main content

Cu lacrimi în ochi

Am aruncat pe bancheta din spate plasele și plăsutele pline de cumpărături, mi-am pus pe bordul mașinii portofelul și cartonul (care este de fapt o cutie de plastic) cu cele 15 ouă, am învârtit butoanele să încălzim mașina. Mihai mi-a atras atenția asupra faptului că voi duce ouăle acasă gata coapte, dar l-am ignorat cu un zâmbet pierdut în zările unde soarele se pregătea să apună așa cum știe el să o facă în Scoția – explozie fascinantă de lumină și culoare. Pe jumătate sugrumată de centura de siguranță, am ales să fiu atentă la puținii pietoni care se perindau prin fața ochilor mei, întotdeauna uimiți de pustietatea străzilor.

De la magazin și până acasă avem de traversat doar vreo patru sensuri giratorii. Spun “doar” pentru că Scoția are, poate mai mult decât oricare altă țară, sensuri giratorii la fiecare pas. A doua ieșire, ar fi spus gps-ul, adică tot înainte. Pe bord, portofelul se lovea din când în când de plasticul plin cu ouă, în bombănelile soțului meu, enervat de zgomotele care spărgeau liniștea pe neașteptate. Și tot pe neașteptate s-a petrecut și incidentul care ne-a adus lacrimi în ochi de la atâta râs.

A luat cam brusc curba la stânga, să intre pe străduța noastră, și atunci a zburat cutia cu ouă. Nu am avut timp să o opresc. În clipa următoare, la picioarele mele zăceau, printre fire de iarbă uscată și noroi mai mult sau mai puțin proaspăt adus de afară, toate cele 15 ouă abia cumpărate. Multe dintre ele erau gata pregătite pentru o omletă. Când ne-am săturat de râs, am scos aparatul și le-am pozat, însă nu le-am putut cuprinde pe toate, căci unele erau băgate mult sub scaun, iar altele căzuseră în “buzunarele” dintre scaune. Să nu mă întrebați ce mutră au făcut băieții de la spălătorie când le-am lăsat mașina să o curețe. 😀

One thought to “Cu lacrimi în ochi”

Leave a Reply