Skip to main content

Clinchet de clopoței

Privirea i se încețoșă și își pierdu cunoștința… pentru câteva clipe. Când se trezi, în jur mirosea a leurdă proaspăt culeasă. Îl apucă un râs isteric: în urmă cu vreo doi ani o mințise pe iubita-i de atunci că în locurile unde miroase a usturoi și unde crește leurdă poți găsi întotdeauna șerpi. Un mit vechi, numai bun de păcălit fetele naive. Totuși, de unde venea clinchetul de clopoței?

Privirea aruncată în jur și nările mult dilatate îl lămuriră imediat. Avea alături o ființă caldă, cu trup aproape fusiform, din care groaza ieșea prin toți porii, palpabilă. Își îndreptă limba spre ea, să o simtă mai bine și… Să o simtă mai bine, ca și cum el însuși ar fi șarpe? Nevoia bruscă de a se întinde la soare, de a-și încălzi spaima fără nume, îl făcu pe E.C.E. să…

Povestea lui Calmy este colectivă, o poţi continua din care punct / episod vrei, rezumându-te la o contribuţie între 50 şi 150 de cuvinte. Cum povestea curge, deja, pe mai multe fire epice, te rugăm să anunţi continuarea ta într-un comentariu, preferabil pe pagina sa principală.

Clinchet de clopoței reprezintă doar un mic episod dintr-o poveste spusă la gura blogului.

One thought to “Clinchet de clopoței”

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.