Skip to main content

Mandrie si prejudecata

Mandrie

Sa te mandresti intotdeauna cu originea ta. Sa nu pleci capul in fata altora. Sa nu traiesti imitandu-i pe altii. Sa ramai propriul tau stapan – stapana pe ganduri, pe sentimente, pe fapte. Sa te mandresti cu ceea ce stii, cu ceea ce poti, cu ceea ce faci. Sa mergi cu spatele drept si cu privirea spre inainte. Sa ai incredere in tine, caci tu esti cea mai buna, mai desteapta, mai frumoasa, mai devreme acasa. Mandrie – un cuvant bun de sculptat in creier, sa-l ai permanent la indemana, sa-l utilizezi pe post de ghid, sa il asezi drept motto in cartea vietii tale.

Prejudecata

Esti mult mai desteapta decat cei din jurul tau. Ai mai multa rabdare, mai mult talent, mai mult curaj, mai multa putere, mai mult discernamant, mai multa iubire, mai mult… orice e bun pe lume. Ii poti domina pe toti ceilalti si chiar ar fi indicat sa o faci. Tu esti cine esti si ca tine nu-i nimeni in intreg universul. Ocupa cel mai bun loc si de la inaltimea aceea priveste spre cei mai putin norocosi, dar nu le intinde mana sa ii urci langa tine. Nu-s la fel de buni si, daca le dai un deget, risti sa ii vezi ca iti prind toata mana si te trag in jos. Nu-i prejudecata, e adevar.

Mandrie si prejudecata Read More

Mama si copilul

Mama si copilul. Nu exista un ghid universal valabil pentru aceasta relatie complexa. Sfaturile pe care diversi specialisti sau doar simpli binevoitori ar incerca sa le dea se potrivesc in anumite zone ale lumii, dar nu in toate. Mama le poate accepta sau le poate considera ca fiind nepotrivite. Desigur, un minim de cunostinte de anatomie, psihologie, pedagogie etc fiecare mama ar trebui sa aiba, dar de aici si pana la a creste copilul dupa indicatiile date de altii e cale lunga. Nu poti sta cu cartea in mana in fiecare moment, nu poti trai si creste un copil doar citind regulile scrise intr-un ghid. In plus, mama va observa repede ca intalneste situatii noi zilnic, situatii despre care nu s-a scris in nici o carte.

 

Mama si copilul. O intreaga lume prinsa in doua suflete pereche. Nimeni nu poate intelege un copil mai bine decat o face mama lui, care parca dezvolta un al saselea simt pe masura ce petrece mai mult timp cu pruncul ei. Asta nu inseamna ca mama poate fi si medic, si educator, si orice altceva. Pana la un anumit punct, mama isi poate creste singura copilul, insa exista si multe situatii in care, dincolo de dragostea ei, dincolo de acel al saselea simt, Read More

Visele devin realitate?

Visele devin realitate?

Intrebarea nu asteapta neaparat un raspuns, dar mi-ar placea totusi sa il primesc. Inca mai sunt sub influenta visului din aceasta dupa-amiaza. Se facea ca imi reciteam textul pe care l-am numit Dialog cu timpul (a se vedea pe vienela.ro) si, in chiar clipa cand terminam lectura, o idee imi fulgera prin minte: as putea scrie o intreaga carte cu dialoguri. M-as putea conversa la infinit cu tot ceea ce imi place pe acest pamant si mai ales cu tot ceea ce imi displace.

Numele cartii

Cu o clipa inainte de a deschide ochii, mi-a rasarit in minte, ca un soare luminos, ideea ca nu pot numi cartea decat Dialog cu viata. Cumva, acest titlu ar face usor legatura atat intre povestile cuprinse in volum, cat si cu blogul care imi este atat de drag si caruia i-am pus numele Iubesc viata.

Eu știu un singur lucru și lupt pentru el: ața vieții are prea puțini centimetri. Omul nu dispune de suficient timp pentru toate câte ar vrea și ar putea să realizeze. Rupe din tine, bătrâne, și dă-ne de doi cenți viață în plus. (fragment din textul Dialog cu timpul)

Cititori de carte Read More

Undeva in eternitate

Am fost candva sufletul unei particule elementare. Pluteam in nefiinta si in nestiinta cu o seninatate pe care am pierdut-o definitiv imediat ce prima raza de soare mi-a atins inima si mi-a starnit pofta de cunoastere. Aruncata intr-o alta realitate, am deschis larg ochii si-am inotat in ape mai mult sau mai putin tulburi, am aflat ce este setea si-am invatat sa ma las impinsa de ea spre noi orizonturi.

Uneori, valuri potrivnice mi s-au pus in cale, incercand sa ma opreasca. De unele m-am temut, vazand cat erau de inalte. Le-am ocolit cu eleganta, sperand sa nu-mi observe nimeni emotiile, lipsurile si parerile de rau. Cu altele am luptat din greu si le-am invins. Urcata pe crestele valurilor sau ascunsa in rotunjimile lor, am strabatut “campii manoase, dealuri inalte…, izvoare limpezi…, un cer albastru…”, am incalecat viata si uneori, cand mi s-a parut a fi prea naravasa, am biciuit-o pana la sange. Read More