Skip to main content

Citate favorite – Sufletul

Pentru jocul Citate favorite am ales un mic fragment din cartea Ceai în Sahara, scrisă de Paul Bowles.

“În noaptea aceea se trezi suspinând. Ființa lui era o fântână adâncă, nesfârșită, iar el se ridica din străfund cu un sentiment de infinită tristețe și de liniște, dar fără amintirea vreunui vis în afară de vocea fără chip care îi șoptise: <<Sufletul este partea cea mai obosită a trupului>>.

Pentru a afla mai multe despre cartea Ceai în Sahara, dați clic pe linkul care îi poartă numele.

Pentru a participa la joc, este suficient să alegeți un citat favorit și să îl postați pe propriul blog, Read More

Cu cine îți bei cafeaua? Reclamă la cafea

Cafeaua de dimineață a pornit din dorința de a găsi o activitate în online. Era un soi de joacă și ei îi plăcea mult. Am susținut-o, am încurajat-o, am aplaudat-o când am văzut cât de ușor îi este să adune laolaltă oameni din toate colțurile țării și să îi țină uniți cu o ceașcă de cafea. Da, oamenilor le place cafeaua și se bucură să o bea alături de prieteni, fie ei și virtuali. Tu cu cine îți bei cafeaua?

Apoi s-a întâmplat ceva. De la 30-50 de like, pagina a explodat, urcând zilnic cu cel puțin o sută de like-uri. M-am mirat, m-am amuzat, apoi parcă am simțit și un grăunte de invidie. Frate, sunt atâția oameni în online care scriu bine, care au pe bloguri povești captivante (inclusiv povesti despre cafea) și totuși abia reușesc să adune la paginile blogurilor câteva sute / mii de like, iar o pagină unde se postează numai chestii legate de cafea are deja 30700 de like-uri și continuă să crească într-un ritm amețitor.  Read More

Clepsidra timpului

-Ești doar un fir de nisip aruncat de furtună pe plaja vieții. Trebuie să faci numai ceea ce fac toate celelalte fire de nisip. Nimic în plus, nimic în minus, urlă spre mine voci aspre, tăioase precum marginea scoicilor din adâncuri.

Le ignor. Prinsă în clepsidra timpului, prizonieră într-un spatiu restrâns, dau din coate pentru a rămâne la suprafață, deasupra altora. Fac și alții același lucru. Se cațără pe mine, îmi dau coate, mă calcă în picioare. Dacă sunt puternici, îi lovesc. Dacă sunt slabi, îi trag lângă mine. Sau așa îmi imaginez că ar trebui să fac pentru a deveni un fir de nisip deosebit, căruia să i se acorde imediat dreptul de a sta pe vârful grămezii, ca un erou de poveste.

Simt cum alunec, fără voie, spre partea de mijloc a vieții, acolo unde totul pare strangulat. Încă un rid, încă un fir alb de păr, încă un prieten pierdut.  Read More

Singura soluție? Propria evoluție

În ultimele zile mi-am dat seama că, într-o anumită privință, mă lupt cu morile de vânt, că tot zbuciumul meu este inutil. Investesc în lucruri care de fapt nu mă privesc: dau mult din puținul meu timp liber, cheltui bani și mă consum văzând cum toate eforturile mele sunt spulberate de vânturi puturoase. Nu o voi spune pe de-a dreptul, căci nu am nici un motiv serios să o fac. De fapt, cred că nu voi spune absolut nimic în plus față de ceea ce am spus deja. Mă simt obosită. Nu e ușor să lupti cu morile de vânt, nu e ușor nici să vezi cum toată munca ți se duce pe apa sâmbetei într-o clipită.

La început m-am enervat rău. Am vrut să trântesc, să bufnesc, să înjur, să lovesc. Apoi mi-am dat seama că nu mi-ar folosi la nimic. Fiecare om e liber să își aleagă drumul în viață, fără să țină cont de semnalizările altora. Indiferent dacă va ajunge la capătului tunelului, acolo unde luminița devine o stea strălucitoare sau dacă va nimeri într-o fundătură împuțită, va putea spune, cu fruntea sus, că așa a vrut. Cine sunt eu, să stau în mijlocul șoselei și să dirijez circulația, să spun fiecăruia ce drum i se potrivește mai bine? Read More

Plasa de protecție pentru pisici

Am patru pisici în casă. Am și un câine de 24 de kilograme care păzește casa permanent. Locuiesc la parter, destul de aproape de strada foarte circulată. Nu mi-aș permite să las geamurile deschise dacă nu aș avea plasa de protecție pentru pisici. Bruno nu o atinge, dar dacă ea nu ar exista, probabil câinele și-ar întinde botul să apuce vreo pălărie din când în când. Le-am instalat anul trecut, după ce ne-am chinuit o lună întreagă cu niște călduri infernale. Țineam geamurile rabatate, căci nu le puteam deschide larg de teamă că pleacă pisicile la plimbare și sfârșesc sub roțile mașinilor sau în colții câinilor. Apoi am scăpat de chin. Pot aerisi oricând și oricât vreau, fără teamă că vor păți pisicile ceva. Vă sfătuiesc să procedați la fel, dacă țineți la animalele voastre și la propria conștiință.

Zilele trecute, profitând de vremea călduroasă de afară, ale mele pisici istețe și-au ales câte un geam la care să își etaleze nurii. Vrăbiuța, pentru că e mică, slabă, friguroasă, modestă, a optat pentru un loc pe calorifer, dar tot în apropierea ferestrei. A fost un moment pe care nu am vrut să îl ratez. Înarmată cu poza, m-am dat în stambă pe facebook. La scurt timp, cineva m-a întrebat dacă am plasă de protecție pentru pisici. Read More

Nu scoateți mașina din parcare numai când plouă

Copilul din mine se bucură de aceste zile ploioase ale unui octombrie rău și bun în același timp, căci poate lenevi în voie, poate desena, poate scrie poezii, poate spera. Filozoful care aș fi putut fi știe că ploaia e bună, că-i tocmai vremea ei, că spală trotuare și păcate deopotrivă. Femeia care sunt astăzi crede ca ploaia înseamnă involuție pentru om și evoluție pentru natură. Mai crede că omul, dacă a fost vreodată inteligent, astăzi nu e decât un tâmpit cu prea mult timp liber.

Și cum să nu creadă asta, când a petrecut minute bune citind comentarii pe site-ul care ne va tâmpi în curând pe toți? Până și ploaia, o banală ploaie de toamnă, a ajuns să ne învrăjbească. Sau poate că omul a adunat în suflet mult prea multă obidă și acum profită de libertatea de exprimare pentru a-și vărsa focul asupra oricui îi iese în cale. Cum mama zmeilor să ne certăm pentru că unii sunt doar șoferi de duminică (sau așa ni se pare) și totuși aleg să iasă cu mașinile personale atunci când plouă, în loc să se ascundă sub umbrelă sau să se urce în metrou / autobuz / tramvai?  Read More

Dacă tăceam, filozof rămâneam…

Dacă nu ești atent la tot ceea ce contează în viață, riști să nu îți dai niciodată seama că povestea trandafirului e povestea noastră, a tuturor și a fiecăruia în parte. Dacă nu îți optimizezi articolele, riști să rămâi cu ele necitite, chiar și când conțin rugăciuni de pe Calea regilor. Dacă lași toamna să treacă fără să pozezi cea mai frumoasă frunză care îți iese în drum, să te rușinezi data viitoare când spui că ești născută în septembrie (mi-am făcut autocritica, apoi am ieșit la vânătoare de frunze multicolore).

frunza-toamna

Dacă întâlnești în trafic vite (mai mult sau mai puțin încălțate), le pozezi, le arăți drumul cel bun sau te prefaci că nu le-ai observat? Știi că în fiecare dintre aceste situații riști să primești un muuu prelung sau chiar o balegă?  Read More

S-a interzis salutul

“O altă lege a interzis salutul, considerându-se că este ceva luat și imediat înapoi dat, ceea ce era un adevăr. Risipa era evidentă: o societate civilizată nu-și poate permite luxul…”

Cu mare drag v-aș fi salutat astăzi; poate v-aș fi făcut niscaiva urări de bine, de prosperitate, de fericire, însă m-am temut că le-ați fi luat și imediat înapoi mi le-ați fi dat, lucru care m-ar fi pus în încurcătură, căci habar nu am ce aș putea face cu toată fericirea și prosperitatea lumii civilizate.

Părinții m-au învățat de mică să nu risipesc, deoarece nu îmi permit luxul… Nu i-am ascultat întocmai. Risipesc prea multe cuvinte pe bloguri, risipesc timp din viața mea, mă risipesc pe mine…

Să risc, să nu risc? Fie ce-o fi!

Bună să vă fie ziua! Weekend senin și un octombrie de poveste să aveți! Read More

Un articol bătrân

Privesc spre cafetiera bialetti și rozul ei atât de vesel mă face să uit pentru o clipă că viata nu e la fel, că prea multe generații de tineri nu au viitor. Atunci mă întreb dacă avem vreo dovadă că stelele există și dacă-s bune, frumoase, luminoase, dacă veghează asupra noastră și ne împlinesc dorințele când le surprindem (pe ele, pe stele) stingându-se. Nu pot uita că ieri mi-au plâns ochii de mila unei mame care cere dreptate pentru fiul său mort. Mama și copilul? Cui îi mai pasă de ei? Li se cere să tacă, fie că-s morți, fie că-s vii. Tăcerea nu mai e de aur, ci doar de tinichea; din timp în timp scoate un zdrăngănit lugubru.

Frigul de afară și faptul că astăzi nu am reușit să leg două cuvinte, deși am de scris cu miile, mă fac să văd totul cenușiu, să nu am nici în continuare chef de nimic. La prânz, când am simțit că nu mai rezist, mi-am chemat pisicile (câinele vine singur) și m-am ascuns în pat, cu o carte în mână. După nici un sfert de ora dormeam ca un îngeraș. O imagine falsă, desigur, dacă mă gândesc la cât am înjurat când musafirii aproape că au spart ușa peste mine, nervoși că nu pricepeau “pe unde umblu”. În _I_, mi-a stat pe limbă să spun în loc de bună ziua, când am deschis ușa. Read More

Extratereștri printre noi

Rase de extratereștri

Nu mă voi referi astăzi la extratereștri ce populează universul, căci sunt mult prea mulți și feluriți, și-ar fi nevoie de o întreagă enciclopedie pentru a scoate la iveală toate adevărurile șocante și toate secretele ce ni se ascund. Voi alege să scriu numai despre o mică subspecie de ființe de-a dreptul înspăimântătoare, căci trăiesc printre noi, bine ascunse privirilor nebănuitoare ale omului obosit, plictisit ori atoateștiutor. Rase de extratereștri pe Pământ: stați cu ochii geană pe copiii cărora le place să citească din cărți, pe femeile care nu dau doi bani pe farduri și pe bărbații care încă mai oferă soțiilor flori.

Extratereștri printre noi

Spre surprinderea multora, chiar există extratereștri printre noi. Se camuflează bine, pentru a nu atrage atenția asupra lor. Merg la serviciu, la piață, la școală, la plimbare. Râd, plâng, se emoționează, ba uneori se mai și îmbolnăvesc, doar pentru a ne induce în eroare. Încearcă să se comporte cât mai “normal”, să nu iasă în evidență, însă un ochi bine antrenat îi va recunoaște imediat. Omul cu spirit civic va face tot ce îi va sta în puteri pentru a-i demasca pe toți extratereștri ce viețuiesc printre noi. Asemenea ființe periculoase trebuie alungate de pe planeta albastră, căci bolile lor pot fi molipsitoare pentru pământenii anului 2016.  Read More