Skip to main content

Culese din cartier – preoți și necredincioși

#colectiv. O amintire mult prea dureroasă pentru orice om căruia îi bate inima în piept și îi curge sângele prin vene. Prea multe vieți pierdute, prea mult chin, prea multă mizerie găsită sub preș, prea multe vorbe aruncate în vânt. Nici o rezolvare concretă, nici o promisiune de mai bine pentru viitor. Ură de o parte și alta. Dezbinare. Și-un păcătos “de rit nou” certând preotul care cânta pe la blocuri, dornic să sfințească -vrei, nu vrei-, casele românilor:

-Ești cumva de la poliție de bubui așa în ușă, gata să o dărâmi? Te-a invitat cineva? mai întreabă el, făcând aluzie la declarația dată de un prelat – palidă scuză pentru absența de la colectiv a bisericii.

Preotul înghite în sec, își cere scuze și bate încrezător la următoarea ușă. Read More

Tensiune mică, de vrabie

De câteva zile mă chinuia o stare de rău pe care nu o puteam descrie în cuvinte. Amestecată cu panica iscată de faptul că în familia mea toți au tensiunea mare, senzația aceasta mă împiedica să dorm. În capul meu se nășteau tot felul de scenarii. Mergeam din minut în minut la oglindă să văd dacă m-am înroșit rău la față. Nu mă durea nimic, însă aveam permanent senzația că sunt la un pas de leșin. Țineam telefonul aproape, să pot suna la salvare în caz că starea de rău se accentua. Mi se înfundase și o ureche. Am redus cafeaua, am redus țigările, am dormit mai mult, însă starea de rău a continuat să mă deranjeze. Doar când ieșeam cu Bruno afară îmi mai trecea, însă nu puteam sta întreaga zi și mai ales întreaga noapte pe străzi.  Read More

La mica înțelegere

Nu faceți lucruri la întâmplare și mai ales niciodată la “mica înțelegere”. Pentru orice lucru din această viață asigurați-vă că aveți dreptul legal asupra respectivului lucru, că există chitanțe prin care să dovediți că sunteți în regulă. De asemenea, nu vă bazați pe faptul că au trecut doi, trei, cinci sau cincizeci de ani de la momentul x. Orice ar fi, păstrați chitanțele, căci numai ele vă pot ajuta să limpeziți anumite situații, să dovediți oricui, oricând, că dreptatea este de partea voastră.

Nu faceți nimic la “mica înțelegere” cu vecinul, cu vărul, cu x sau y, indiferent cine ar fi aceștia. Pentru orice produs, serviciu etc verificați întâi dacă există cadru legal, că aveți dreptul să beneficiați de respectivul produs/serviciu, pentru că altfel se poate întâmpla ca, peste ani, Read More

Unde servim masa

Unde servim masa? Iată o întrebare cu mai multe răspunsuri, pe care vom încerca să le dezvăluim în rândurile ce urmează. Sperăm ca textul de mai jos să (nu) vă fie de folos doar dacă sunteți, ca și noi, o familie atipică, nepăsătoare la gura lumii și la etichete.

Vienela servește masa pe fosta mașină de cusut, locul transformat de aproape un an în birou. De când a rămas singură acasă gătește foarte rar, așa că îi este ușor să aducă lângă calculator farfuria cu brânză și roșii, prăjiturile sau cafeaua fără de care nu stă. Ce sens ar avea să se complice prin bucătărie, unde plictiseala e maximă? Mai bine se holbează la postările de pe facebook sau se refugiază în pat, cu tot cu farfurii, scrumiere, cărți și animale.  Read More

În stare de alertă

Cu motiv sau fără, sunt permanent agitată, în stare de alertă, gata să fug, gata să mai fac încă un lucru înainte de culcare, gata să mai învăț un cuvânt în limba engleză sau numai să mai plimb câinele o tură. Obișnuită să împart poverile cu alții, mă simt acum de parcă toată greutatea lumii e așezată pe umerii mei fragili. Voința de a reuși mă ține în picioare și mă împinge de la spate, uneori cam prea brutal pentru gustul meu. După întâmplarea cu oul, toată familia mă sună când trebuie să plec de acasă. Toți mă sfătuiesc să verific apa, gazele și lumina, să nu cumva să pățesc ceva rău. Starea de alertă se continuă și în momentele când sunt acasă, căci paza bună trece primejdia rea.

Aveam prin frigider două bucăți de șuncă, fiecare dintre ele de mărimea unui vocabular. Le-am scos și mi-am tăiat câteva bucățele, căci mă rodea foamea și eram grăbită, nu aveam timp să îmi gătesc ceva. Tot pentru a face mai multe lucruri deodată mi-am cărat farfuria la calculator, să pot ciuguli în timp ce scriu. Urma să plec și mi-am amintit la timp să bag în frigider șunculița care mi-a rămas de la masă, Read More

Aș fugi de lume

Mă dor urechile de atâta liniște. Bucuria mi-a fost de scurtă durată. Am așteptat să plece amândoi, să pot scăpa de rockerii care îmi spărgeau timpanele și de comentatorii meciurilor de fotbal, mult prea gălăgioși pentru gustul meu. În singurătatea casei, doar degetele tropăie pe taste, rupând coconul de tăcere în care sunt învăluită. Aud câinele cum sforăie din timp în timp. Visează ceva. Deschid larg fereastra, să intre aer curat și să aud glasuri omenești. E nefirească această liniște. Animalele dorm pe canapea. Ursula moțăie la pervaz, ca-ntr-o vitrină. O voce cristalină rupe tăcerea:

-PURICI!

Îmi imaginez că micuța de 6-8 ani a văzut pisica și mă trec valuri de nervi. Primul impuls mă îndeamnă să ies la fereastră și să îi spun ceva de copilul mă-sii. Apoi îmi dau seama că doar părinții sunt vinovati și înjur în gând, cu sete, cu toată dușmănia acumulată în cele câteva zile de când adăpostesc în casă un pisoi de două luni care are piciorul rupt în două locuri și bazinul făcut praf. Un pisoi care Read More

Un caine de cosmar

Despre Bruno al meu am numai cuvinte de lauda atunci cand il tin in casa. Este extrem de cuminte, de ascultator, de jucaus, de iubitor si de atent. Nu se deslipeste de mine indiferent ce fac, astfel ca mai mult ma incurca, insa nu deranjant. Imi place sa il stiu alaturi, sa il vad cum se tine dupa mine indiferent unde merg sau ce fac. Pana si atunci cand ma bag in pat vine alaturi de mine. Nu poate sta mult, caci se incalzeste, dar coboara si se baga langa canapea fix in partea de pat unde stau eu pe perna, niciodata la celalalt capat. Uneori imi fura o perna, sa doarma si el ca omul… 🙂

Cand iesim pe strada, cu totul alta este situatia. Uita toate invataturile pe care i le-am dat vreodata, uita ca l-am invatat sa fie cuminte si ascultator, sa mearga la pas si sa ignore tot ceea ce ii iese in cale. Cat timp merge pe traseul sau obisnuit, nu sunt probleme de nici un fel, insa cand schimbam ruta, cum s-a intamplat astazi, cand am mers la cabinetul veterinar pentru vaccinul antirabic anual si pentru o deparazitare, il apuca toate nebunelile si cu foarte mare greutate poate fi potolit.

Read More

Creier pervers

Creier pervers ce-mi ești! Cum râzi tu de mine de câte ori mai descoperi câte o slăbiciune! Nerecunoscător și pus pe șotii, uiți că mă străduiesc să te hrănesc zilnic cu multe dulciuri și cu informații fel de fel, să nu ai timp să te plictisesti ori să te plafonezi. Și ce-mi oferi în schimb, hoțomanule? Am stat atâtea zile singură, încuiată în casă, cu ochii în calculator, scriind, citind, vorbind cu oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți, în vreme ce soțul și copilul meu erau plecați la serviciu sau pe afară cu diverse treburi.

Nu m-am simțit niciodată singură, căci știam sigur că se vor întoarce acasă mai devreme sau mai târziu. Acum, că au plecat la muncă în UK, știu că ne vom revedea mai devreme sau mai târziu.Cu toate astea, deja mă simt foarte singură, chiar dacă abia s-au împlinit 24 de ore de când mi-am urcat copilul în avion și vreo șase zile de când mi-am condus soțul la aeroport. Pentru asta numai tu ești de vină, creier pervers! Tu îmi trimiți aceste stări neplăcute,

Read More

Viitorul pare incert

Gândul îmi zboară spre Scoția și spre viitorul deocamdată incert. Mi-e greu să mă concentrez pe orice altceva, dacă nu are legătură cu noutățile din viața mea. Aș vrea să scriu, însă mă blochez de cum îmi apare în față foaia albă. Mai trece o zi, mai scriu câteva cuvinte. În acest ritm, am toate șansele să termin articolul până la sfârșitul anului. Se spune că pofta vine mâncând, însă mie, în acest moment, nu îmi e foame decât de locuri îndepărtate, de-o zonă a lumii unde, într-un pat oarecare, doarme soțul meu, singur printre străinii de care probabil îl leagă aceeași speranță de mai bine.

Ar trebui să spun că aștept cu nerăbdare momentul în care voi ajunge și eu în Scoția sau oriunde în altă parte din UK îl vor purta pașii pe omul ce îmi este partener de viață de vreo zece ani. Dar cum să spun asta, când eu mă simt de-a dreptul copleșită de ideea că va trebui să plec de acasă cu purcel și cățel, că nu mă descurc așa cum ar trebui cu limba engleză, că acolo mă așteaptă o țară unde plouă mai mereu

Read More

Un blog plin de texte furate

UPDATE: Fata a înțeles că a greșit. A șters textul, a recunoscut greșeala, așa că acest articol nu se mai referă la ea, ci se dorește a fi o lecție pentru cei care cred că tot ceea ce este pe internet e gratis și poate fi folosit după bunul plac.

*

Nu cred că voi putea înțelege vreodată de ce își deschid oamenii bloguri, dacă nu sunt capabili să scrie trei cuvinte din capul lor. În urmă cu vreo trei ani m-a rugat o tipă să o ajut, căci își dorea neapărat să aibă blog. Susținea că are multe povești de spus lumii. Pentru că o cunoșteam personal din viața reală, am fost de acord să îi dau o mână de ajutor. I-am construit un blog decent, am învățat-o cum să posteze, i-am dezvăluit secrete pe care eu le-am aflat la mult timp după ce am scris primul articol. Într-un cuvânt, am sprijinit-o pe cât mi-a stat în putere pentru ca drumul ei să pornească lin în blogosferă. La nici o săptămână, m-a tras sora mea de mânecă și mi-a arătat blogul tipei: era plin de lucruri furate de la alții. Nici urmă de texte scrise din capul ei.

M-am supărat și i-am atras atenția că nu este corect să procedeze așa. I-am explicat că oamenii muncesc pentru a crea texte, că nu e cinstit să le fie furate și postate pe alte bloguri, mai ales dacă nu există măcar o mențiune cu privire la autor. Credeți că i-a păsat? Mi-a întors spatele și a continuat să fure. Am lăsat-o în prostia ei, căci eram sătulă de oameni care nu pot fi oameni. Timpul i-a dovedit că aveam dreptate: nu doar că nu s-a îmbogățit de pe urma blogului, așa cum visa, dar nu a făcut în toți acești ani nici măcar un leu cu el, căci nimeni nu vrea să se asocieze oficial cu hoții. Read More