Skip to main content

Nevasta mea stă toată ziua în bucătărie

Pentru mulți bărbați, faptul că soțiile lor stau cât e ziua de lungă în bucătărie și trebăluiesc până când uită și cum le cheamă e un motiv de mândrie, cel puțin aparent. Nu-i așa că și voi ați auzit, măcar o dată în viață, cum orgoliul răzbătea din vocea câte unui domn atunci când se lăuda cu bubulina-gospodina din dotare: “Nevasta mea stă toată ziua în bucătărie”? De fapt, eu cred că acest lucru le dă masculilor o oarecare siguranță, poate chiar o certitudine în privința fidelității femeilor. Când, cum, unde și de ce să păcătuiască, bietele, chiar și numai cu gândul, dacă au atât de multă treabă la bucătărie în fiecare zi și oricum sunt mereu transpirate și miros a ceapă prăjită (aici puteți înlocui cu tot ceea ce doriți – cozonac proaspăt scos din cuptor, friptură de iepure împănat cu usturoi, supă cu tăiței de casă, mere umplute cu nucă și scorțișoară etc)?

Curios este că există femei cărora chiar le place să stea în bucătărie, să facă totul să lucească de curățenie, să prepare nenumărate feluri de mâncare, unele mai gustoase ca altele, să facă prăjituri și, de ce nu?, să își bea cafeaua pe scăunelul preferat, contemplând operele de artă care le ies din mânuțe. Domnule, eu le admir pe aceste femei, îmi place să merg la ele în vizită și uneori chiar mă simt copleșită de vinovăție Read More

Nu uita că te-ai născut purtând aripi

Te uiți în oglindă. Vezi o pasăre mică, speriată de întinderea prea mare de albastru a cerului. Simți printre pene vântul. Uneori te mângâie ca o mamă blândă, alteori aleargă turbat, fluturând perdele și alungând nori, ca un zmeu dornic să răpească prințese cu plete de aur. Îi cunoști puterea, însă nu găsești nicăieri îndrăzneala de a-l controla, de a te folosi de forța lui. Stai ghemuită pe o creangă, ciripind subțirel, parcă sperând că nimeni nu îți va asculta cântecul. Zi după zi te afunzi mai tare în rutina abrutizantă, uitând că soarele e sus și te așteaptă, uitând că viața-i scurtă și merită să o trăiești intens.

Apleacă-te spre pământ și culege-i roadele. Scufundă-te în apă și pescuiește perlele ascunse în adâncuri. Dar nu uita, nici măcar pentru o clipă, că te-ai născut purtând aripi. Înalță-te către stele, croiește-ți poteci pe unde Read More

Cafeaua-i un tigru ce mușcă din creier

Britanicii, băutori de ceai cu lapte (ați pomenit o porcărie mai mare?), au uitat să pună pe rafturile magazinelor cafeaua care îmi place mie. Am răscolit în lung și în lat orașele. Zadarnic. Dintre toate cafelele lumii, parcă numai preferata mea lipsea. Îmi voi face provizii pentru o viață când voi merge în vacanță, îmi promiteam dimineața, când cafetiera bolborosea pe foc. El nu mai bea cafea, însă dorințele mele sunt porunci pe care întotdeauna încearcă să le transforme în realități palpabile. De cum am pus piciorul în Sardinia, m-a dus la supermarket și mi-a aruncat în coș un munte de cafea. Când o vei termina, te voi aduce iar aici, mi-a șoptit. Cum să nu-l iubesc cu toată ființa mea?

Astăzi beau cafea cu porția. M-am trezit când afară deja se luminase. Am doar câteva ore la dispoziție, apoi trebuie să mă bag iar la somn, dacă vreau să fiu limpede la creier diseară. Intru în tura de noapte. Mă așteaptă patru shift-uri obositoare, în care va trebui să mă concentrez și să dau rezultate perfecte. Voi fi omul de la Read More

Sfaturi pentru ziua de astăzi

Sfaturi pentru ziua de astăzi

Astăzi este în fiecare zi. Astăzi e un cuvânt oarecare până în clipa când ne decidem să îl transformăm în ceva magic, în ceva cu adevărat memorabil. Cum putem face asta cu plăcere și cu un minim de efort, pentru a ne îmbunătăți viața? Ei bine, am pentru voi astăzi câteva sfaturi aparent simple, însă perfecte pentru a evolua și a ne simți bine în propria piele, a fi mândri de noi înșine clipă de clipă. Adevărul este că eu nu le pun în practică zi de zi, cu toate că mi-aș dori să îmi pot aminti de ele și să le folosesc. Poate că acest scurt articol de blog mă va ajuta să mi le fixez în minte și să le transform în ceva care să vină natural. de la sine, în fiecare dimineață.

Am zile în care, înverșunata de oboseală și de unele nemulțumiri de la serviciu, uit să zâmbesc. Am zile în care, probabil tot din cauza oboselii, simt că nu vreau să mai ajut pe nimeni cu nimic. Desigur, după asemenea zile apar mereu regretele că aș fi putut face câte ceva, dar mi-am pus ochelarii de cal și am mers înainte, prefăcându-mă că acel ceva nu există. De învățat, chiar mă străduiesc să învăț zilnic ceva nou, oricât de mic și neînsemnat ar fi acel ceva. Read More

Ce fac oamenii în baie?

Cred că nimic nu este mai amuzant decât să stai de vorbă cu prietenii despre ceea ce face (și e dispus să spună) fiecare în propria baie, în intimitatea absolută a casei. De-a lungul timpului am auzit o mulțime de povești haioase și sunt convinsă că împreună am putea umple o carte întreagă despre acest subiect. Nu vă sfiiți, vă rog! 😀 Ca să vă dau un pic de curaj, voi recunoaște că vreme de mulți ani am citit cărți la baie. Aveam întotdeauna câteva puse pe o etajeră (avantajul celei care nu umple casa cu farduri), ca să pot alege în funcție de dispoziția de moment. Acum, că nu mă mai ajută ochii și nu îmi amintesc mereu să plimb ochelarii cu mine în locul unde omul are nevoie de intimitate maximă, aleg să dezleg sudoku. În baia mea există mereu cel puțin o revistă plină de careuri cu sudoku și câteva pixuri. Vă mai pot spune că nu sunt singura din familie care își petrece timpul la baie cu sudoku. Din păcate, nu pot dezvălui mai multe. 😀

Ce fac oamenii în baie? Mai nou, de când toată lumea are telefoane performante, aflu că mulți își petrec timpul pe facebook. Îmi pot imagina cum dau like-uri atunci când se screm și cum dau share înainte de a folosi hârtia igienică. 😀 Să vorbești la telefon în timp ce stai pe budă mi se pare chiar riscant. Dacă tragi vreun pârț tocmai când prietena/prietenul îți spune că te iubește sau când șeful îți atrage atenția că ai făcut o greșeală în acte? Read More

Cum să înveți ușor limba engleză

Sinceră să fiu, nu există nici o cale de a învăța ușor limba engleză. Este nevoie de timp, de răbdare, de voință și, de ce nu?, de cunoașterea în prealabil a limbii materne, căci e greu de crezut că vei putea învăța bine engleza sau orice altă limbă vorbită pe pământ dacă nu îți cunoști propria limbă. Când am decis să plec în Scoția știam numai lucruri de bază din limba engleză, însă nici pe acelea nu eram chiar sigură, așa că am luat-o de la zero. Am repetat pronumele personale, am repetat până la obsesie verbele neregulate, am învățat noi și noi cuvinte în fiecare zi, am ascultat până la saturație lecții de limba engleză predate de români pe youtube (un foarte bun profesor este Iuli de la canalul EnglishEngleza/EnglishEngleza2). Tot nu știam mare lucru, însă mă simțeam mereu mai bogată, mai stăpână pe această limbă.

Când am considerat că știu destul pentru a putea citi/asculta un text simplu, m-am îndreptat către partea de youtube mai avansată. Am găsit o mulțime de povești audio care aveau și subtitrare în engleză, căci mie îmi este imposibil să învăț o limbă străină numai după ureche. Am ales să ascult Robinson Crusoe deoarece cunoșteam deja povestea (am citit cartea de câteva ori în această viață). Read More

Te recunosc, bărbat român!

Te recunosc, bărbat român!

Te recunosc în toți cei care au fost aseară în piață, însă te recunosc și în cei care nu au fost. Vă recunosc pe toți. V-am întâlnit de multe ori în viață, în diverse ipostaze. Vă vor recunoaște și alte femei. Vă veți recunoaște între voi. Vă veți recunoaște în aceste rânduri.

În primul rând te recunosc pe tine, cel care ai folosit violența împotriva jandarmilor. Ești cel care, în copilărie, deranjai orele de clasă. Făceai gălăgie în timp ce profesorul preda capitole din materia la care era specializat. Îți amintești? Din cauza ta profesorul, uneori parcă irațional,  îi “pedepsea” pe toți elevii: pregătiți câte o foaie de hârtie! extemporal! Read More

De ce nu există în Scoția pisici/câini abandonați pe străzi?

“Ne mor catelusii abandonati pe campuri d-na Vienela,le-au degerat labutele,nu este zi in care sa nu plang,am adoptat si eu pe Blacki de doua sapt,fiecare sarim cum putem,e jale in tara”

Mă uit spre monitor și-mi vine să urlu a neputință, a groază, a cruntă dezamăgire. Oricât am încerca să ne ascundem în spatele unor cuvinte pompoase și oricât ar lupta o parte dintre români, adevărul iese la suprafață și ne arată o realitate sfâșietoare: cu o floare nu se face primăvară. Suntem cu mult în urma altor popoare. Nici măcar nu ne obosim să le ajungem din urmă, împiedicați fiind de (prea puțina) educație, de (proastele) obiceiuri transmise din tată în fiu, de nepăsarea autorităților, de interese meschine etc.

Atât de mulți oameni în România încă mai îneacă pisoii imediat ce au fost fătați, la fel cum abandonează puii de câine pe unde le vine chef, umplând astfel străzile și pădurile de animale sălbăticite, făcând din orașe locuri nesigure și punând în pericol fauna zonelor nepopulate de umani. Atât de mulți încă mai susțin că sterilizarea animalelor Read More

Mama mea e o ciudată

Mama mea e o ciudată, o femeie greu de înțeles, care iese din tipare fără să vrea din cauza gusturilor pe care le are. Unii își vor închipui că e doar o minciună sau o încercare de a denigra persoana care mi-a dat viață, însă faptele ei sunt dovada că nu exagerez cu nimic. Dacă știți pe cineva mai ciudat, vă rog să îmi spuneți, căci deja mă simt ca fiul unei extraterestre care s-a rătăcit pe aici și care nu își găsește locul, părea să spună Ionuț aseară, când toți au râs de nebuniile mele.

-Mama, îți plac dulciurile?

-Sigur că da! Sunt înnebunită după ele.

-Care e dulcele tău preferat? Read More

Vine apocalipsa!

Astăzi nu este o zi ca oricare alta. Poate pentru că deja s-a făcut noapte? Poate pentru că este aproape dimineață, deci o altă zi? După o săptămână în care întreaga suflare a simțit mirosul primăverii și a admirat buchețelele de ghiocei, acum a revenit iarna cu forțe proaspete. Mașina roșie parcată în fața blocului s-a albit de necaz. La fel și eu, când mi-am dat seama că umblu îmbrăcată în haine vechi, demodate. Nu-s nici măcar capabilă să țin pasul cu distracțiile care îi înveselesc pe alții în anul 2018. Mă strecor neobservată printre multele telefoane care fac selfie după selfie și ies în vântul sălbatic al Scoției. Vreau să pozez mormanul de pietre pe care l-am zărit înainte de a ajunge la terenul de fotbal. Sigur vine apocalipsa, dacă Vienela își petrece una dintre zilele ei libere urmărind cum o gașcă de bărbați aleargă după o minge…

Nici măcar soarelui nu îi pasă prea mult de mine. S-a ascuns în spatele norilor, făcându-mă să tremur. De Read More