Skip to main content

O zi proasta

Astazi e o zi proasta. Nu mi s-a intamplat nimic rau, nu am patit nimic. Pur si simplu sunt fara chef. M-am trezit mult prea devreme. La ora 5 dimineata, cand altii abia se intorceau de pe o parte pe alta, eu imi plimbam cainele pe afara. Intoarsa in caldura apartamentului, m-am strecurat in paturi si am sperat ca voi mai putea prinde doua ore de somn. Am sarit ca arsa cand Miti s-a aruncat pe clanta usii, apoi direct in pat, langa urechea mea. Urmatoarea trezire mi-a dat-o Mihai cand s-a intors de la serviciu. S-a oferit sa faca o cafea, iar eu am adormit inainte de a-i raspunde ca apreciez gestul. Nici Ursula nu s-a lasat mai prejos. Mi-a gadilat obrazul pana cand somnul s-a decis sa plece, furios pe conditiile proaste din camera mea.

Ce zi proasta! Am scris un text de aproximativ 140 de cuvinte. Fara sare, fara piper. Cu o panza de paianjen. Atat. Acum il scriu pe al doilea. Mai prost… Citesc un articol gasit pe net. Are gustul clatitei cu ciocolata pe care am mancat-o in piata, la pranz. A fost buna, insa abia acasa am observat dunga prelunga, maronie, lasata de crema cazuta pe blugi. 😀 Mi-e lene si sa dau like-uri pe fb. O fac totusi cand observ poza unei bloggerite. Imi trimite mesaj privat. E un joc. Trebuie sa postez o poza alb-negru cu mine. Nu stie sa imi spuna cum va contribui asta la salvarea bolnavilor de cancer.  Read More

Ultima zi de vara

Ultima zi de vara are aspect de toamna tarzie. Prin geamul deschis intra aer rece. Mi-am pus pantalon lung si caut prin sertar sosete groase. Soarele sta ascuns in spatele norilor cenusii. Am aprins lumina, caci imi oboseau ochii de la efortul de a vedea clar in penumbra camerei. Singurul gand care ma consoleaza este acela ca anotimpurile nu mai sunt ce au fost. Vara nu-i ca iarna, ci seamana uneori a toamna. De asemenea, si toamna seamana uneori a vara. E ultima zi de vara pe 31 august 2016 sau azi e doar o alta zi innorata si de maine totul revine la normal?

Vara frumoasa si calduroasa, incotro fugi? Daca promit sa fiu cuminte, mai ramai o zi? intreaba Ursula, de-a dreptul panicata.  Read More

Cainele meu este mai educat decat unii copii

Cainele meu este mai educat decat unii copii. Va puteti supara pe mine pentru aceasta afirmatie, dar nu o puteti nega fara sa (va) mintiti. Pot observa acest lucru de cateva ori pe zi daca ies cu el la plimbare sau chiar stand in casa. L-am educat sa nu latre la copiii care se opresc sub geam, caci glasul sau puternic i-ar putea speria. Sunt seri in care ma cuprind regretele. Poate ca ar fi fost mai bine daca il lasam sa se manifeste asa cum simte, sa dea o lectie copilasilor care, sub ochii parintilor, striga spre geamurile noastre: ușșș, zââât, marșșș! Sau poate ca tocmai asta e lectia pe care o merita atat cei mici, cat si cei mari. Cainele meu este mai educat decat unii copii.

Copilul din mine se revolta. Adultul din mine fierbe de nervi. Incotro ne indreptam? Ce soi de parinti sunt aceia care permit copiilor sa urle la o biata pisicuta, sa o sperie si sa o alunge din vorbe? De fapt, e clar ca de la parinti au invatat. Nici un copil nu se naste cu ideea ca o pisica poate fi alungata cu zââât, iar un caine cu marșșș. E doar consecinta unei educatii defectuoase, e doar dovada Read More

Caut o carte – Aventura si contraaventura

Copilul din mine mi-a amintit astazi de sintagma roza vanturilor. Nu sunt sigura, sigura, dar cred ca am intalnit-o prima data intr-o carte care se numea Vant de miazazi, vant de miazanoapte (sau ceva asemanator – google nu vrea sa ma ajute, nu imi intoarce nici un rezultat satisfacator), o carte usor absurda pentru copilul care eram. Din tot ceea ce am citit in ea, imi amintesc doar de tacanitul care isi baga degetul in gura si il intindea apoi in aer pentru a simti directia vantului. Facea acest lucru o data la cateva pagini, lasand impresia ca se plimba pe apele involburate ale vietii in functie de vanturi, in vreme ce tovarasul sau de calatorie ii punea permanent la indoiala priceperea. Pe atunci nu aveam dex in casa. Nici cartea nu era ilustrata, asa ca pentru mine roza vanturilor putea fi orice.

Si a fost… O expresie atat de melodioasa nu putea fi decat reprezentarea a ceva deosebit, mirosind a poveste. Ce mi-am imaginat pe atunci ca poate insemna roza vanturilor nu mai retin exact. Nici nu cred ca are mare importanta. De aprofundat este gandul ca adultul de astazi indrageste roza vanturilor fara sa aiba un motiv concret, influentat fiind numai de pasiunea pe care copilul de altadata o facuse pentru minunata expresie. Mi-as dori sa recitesc acea carte, Read More

O duminica din luna august

O duminica din luna august. Aveam probabil in jur de 12 ani si ai mei se pregateau pentru o iesire la iarba verde. Nerabdatoare, am luat mingea si am iesit in fata blocului. Strada era pustie. Firesc, as spune acum. Cine mai sta pe afara duminica, la ora 7 dimineata? Pe trotuar se intindea umbra unui plop, intrerupta din loc in loc de razele soarelui abia rasarit. La picioare aveam covor de frunze patate in diverse culori. Iubeam deja frunzele de plop, cu multele lor nuante de verde, galben si maro. Cerul era fara pete, de un albastru curat, clar, bland. Mi-am imaginat ca soarele voia sa ajunga la mine, sa imi incalzeasca pielea. Impiedicat de plopul batran, astrul solar se inalta tot mai sus, facandu-mi semne. Am ridicat ochii spre cer si l-am salutat, incantata.

Nu stiu de ce mi-a ramas in minte aceasta amintire si de ce revine an de an, in august, in diminetile senine. Read More