Skip to main content

Mere coapte umplute cu nucă, scorțișoară, pesmet și zahăr

Nu am de gând să transform vieneland într-un blog culinar, dar aseară a avut loc în casa noastră un eveniment care trebuie neapărat consemnat, negru pe alb, ca nu cumva să se piardă amintirea lui. Soțul meu a gătit. Nu friptură de porc sau pește la cuptor, preparate la care este expert, ci mere coapte, umplute cu nucă, scorțișoară, pesmet și zahăr. Nu știu ce l-a apucat, dar pot spune, fără să exagerez, că mi-aș dori să intre în bucătărie și să gătească zilnic ceva bun, căci are talent și răbdare. Dacă tot m-am lăudat cu rețeta mea de batoane cu semințe, să îmi laud și soțul pentru rețeta de mere coapte, umplute cu nucă, scorțișoară, pesmet și zahăr.
retroboutique.ro


Rețeta pentru mere coapte:

9 mere de mărime medie, de preferat cât mai dulci și aromate

100 g miez de nucă mărunțit

100 g pesmet

un vârf de cuțit de scorțișoară

4 linguri de zahăr Read More

Batoane cu semințe

În anii trecuți făceam, după aceeași rețetă, covrigei cu susan ori cu mac. Între timp, tot preparând acest dulce simplu, am schimbat câte ceva, în așa fel încât să îmi ușurez munca, să fie pe placul oricui și să fie gata în mai puțin de o jumătate de oră. De la covrigi cu susan am ajuns la batoane cu semințe, căci batoane încap mai multe într-o tavă de aragaz și astfel reușesc, din compoziția rezultată, să coc toate batoanele la o singură tură. Astăzi le-am făcut cu un amestec de semințe de floarea soarelui, dovleac, susan și in (în jur de 4 lei punguța de 150 g, la profi – dacă faceți o singură tavă pe săptămână, vă ajunge un an punga de semințe). Le puteți lua pe post de gustare la serviciu, la școală sau la drum lung. A doua zi devin mai moi, mai pufoase. Pot fi servite în casă, cu un ceai aromat alături, cu lapte sau chiar simple. Iată cum arată, la final, aceste batoane cu semințe.

Read More

Marș, mă, înapoi!

Din fragedă pruncie mi-au plăcut basmele. Când mama nu avea timp să îmi citească ori tata să îmi povestească, îmi inventam singură eroi și îi purtam prin lumi magice, unde binele învingea întotdeauna răul și unde înțelepciunea era mereu mai puternică decât mușchii și buzduganele zmeilor. Eram prințesa care purta coronițe din flori și care ocrotea orice nevolnic, asumându-și neobligată de nimeni responsabilitate după responsabilitate. Încă îmi mai vând asemenea gogoși, când rămân singură, cu gândurile mele.

De la distanță poate părea amuzant, însă vă jur că din interior nu este. Să visezi, să pui pasiune în ceea ce faci, să ai curajul de a te simți strălucitoare indiferent cât ar fi de mohorât în jurul tău, da, e cât se poate de bine și de frumos. Jenant este când minunea de femeie care sunt se trezește la realitate și (re)descoperă că magi, prinți și feți-frumoși există numai în basme. Dureros este când observă că rar se întâmplă ca binele să învingă răul. Enervant este când își dă seama că orice semn de bunătate atrage mulțime de paraziți care abia așteaptă să o sugă, pardon, să sugă sânge proaspăt de naiv. Read More

Floarea din ghiveci

Când am găsit-o pe Miți, prima mea pisică, aveam casa plină cu ghivece de flori. În scurt timp mi-am dat seama că va trebui să aleg între animal și plante, că erau incompatibile. Am ales pisica, sperând în adâncul sufletului să ierte măcar o floare. Nu a vrut să îmi asculte ruga.
În această seară, în timp ce îl plimbam pe Bruno, mi-a ieșit în cale un ghiveci cu o plăntuță amărâtă, care are doar câteva frunze. Zăcea abandonat la o scară de bloc, în boscheții unde câinele își marchează teritoriul. Nu m-am putut abține. O bucurie fără nume mi-a invadat sufletul. Poate acum, că pisicile sunt adulte, voi reuși să am în casă o floricică, oricât ar fi ea de plăpândă.
Am luat ghiveciul și am făcut cale întoarsă. Mă simt ca o hoață și, în același timp, simt că explodez de fericire că am, din nou, o floare în casă, mai ales că este planta mea preferată. Nu știu cât va rezista. Să îi țineți pumnii!
Read More

Fenomen rar – luna în data de 14 noiembrie 2016

Motivând că scot câinele la plimbare, mi-am ascuns aparatul foto în buzunar și am ieșit afară, să văd luna uriașă despre care se tot vorbește. Vă spun cu sinceritate că nu m-a impresionat în nici un fel. Nu mi s-a părut mai mare decât în alte zile. Poate mai frumos învăluită în halo…
Nepăsători la fenomene rare, niște angajați ai primăriei măturau frunzele de la marginea trotuarului. Bruno, fericit, s-a oprit să își marcheze teritoriul.
-Uite, mă, ăsta se pișă pe munca mea! strigă unul dintre muncitori.
Zâmbesc și trec mai departe. După doi pași, pe Bruno îl apucă și treaba mare. Adun efectele în pungă și mă întorc la mormanul de frunze.
-Se pare că face de toate pe munca ta, îi spun râzând omului și arunc peste frunze punga cu rahat.
Spre norocul meu, omul chiar avea simțului umorului la el.
Întoarsă în casă, mi-am amintit de lună și am pozat-o prin geamul încă nespălat. Prefer să nu vă arăt ce a ieșit. Mergeți afară să o admirați – cu sau fără câini și măturători de străzi.

Read More

De peste ocean oare ce eră se îndreaptă către noi?

La Ostrov era o altă lume, mult diferită de cea în care îmi duc zilele, dar nu neapărat mai rea. Părea că timpul se scurgea mai încet. Oamenii mergeau pe străzi fără grabă. Tot în acest fel se mișca și bacul. O platformă silențioasă, ruginită pe alocuri, coborâtă pe ape din vremuri îndepărtate, când la concursurile de viteză participau până și melcii. Îmi plăcea senzația de amorțeală, de permanentă vacanță, de baladă a tăcerilor adânci, stropite din când în când de picuri dintr-o apă neagră, numită Dunăre.

Senzația de astăzi nu îmi place. Oamenii se tem că vom trăi și alte vremuri, mai tulburi. Politicieni sau nu, toți deplâng soarta americanilor și, în același timp, soarta celor ce și-au pus speranțele în țara tuturor posibilităților. E o spaimă care se insinuează adânc în mintea fiecarui om. Nimeni nu știe ce va fi, dar toți știu că nu va fi bine. E ca în vremurile despre care îmi povestea bunica mea – cândva oamenii se temeau de ruși și îi așteptau cu sufletul la gură pe americani. Read More

Pe Ostrov în jos

Pe Ostrov în jos, pe un mal frumos, mi-am lăsat pașii să rătăcească în voie prin nisipul plin de scoici și prin iarba îmbrumată care spunea, fără cuvinte, că octombrie e gata să se sfârșească. Acolo unde zgomotoasa Dunăre întâlnea cerul, curcubeul m-a salutat cu un Soare-Răsare de zile mari.

ostrov-poza

-Ce cauți la Ostrov? Încotro te poartă pașii?

Vântului tăios de toamnă i-am răspuns cu un tremurat incontrolabil și c-un surâs de mulțumire:

-Mă caut pe mine în voi. Îmi caut poveștile pentru blog. Trebuie să aflu cine sunt în linistea albă a răsăritului, în zbaterea fluviului, în șuieratul stufărișului, în miracolul vieții ivite din nisip, în scoica din care nu rămâne pe mal decât o cochilie spartă, în zborul păsărilor ce își caută case mai călduroase, în efortul de a rămâne trează două zile și-o noapte. Pentru toate astea cobor pe Ostrov în jos… Read More

Jocuri de construit case

Descopera gama larga de jucarii pentru copii online oferite de importatorul de jucarii Educlass, daca vrei sa ii oferi copilului tau si alt fel de jucarii, jucarii care sa il ajute sa se dezvolte armonios, sa priveasca lucrurile din mai multe unghiuri, sa inteleaga ce este viata si cum trebuie traita. Se gasesc o multime de jucarii online pentru copii, dar nu pe toate le-as recomanda copiilor. Tocmai din acest motiv aleg astazi sa va vorbesc despre acest importator jucarii, EduClass.ro, si despre multele jucarii pentru copii pe care le comercializeaza.

Jucarii si jocuri de construit case as recomanda in primul rand, caci ele pun mintea copilului la treaba, il silesc sa gandeasca, sa caute solutii. Ii cumparam si eu baiatului meu cand era mititel jucarii de construit case si tot felul de alte jucarii pentru copii, toate educative. De cele mai multe dintre ele isi aminteste si astazi, la varsta de 22 (aproape 23) de ani. Asta cred eu ca inseamna sa alegi cu grija Jocuri de construit case si alte jucarii. Daca, peste ani, copilul isi mai aminteste de ele, inseamna ca au lasat o amprenta puternica asupra lui si ca i-au fost de folos.  Read More

O fărâmă de suflet pe un perete

Era doar o fărâmă de Grecia, așa cum o vedem în pozele agențiilor de turism, amestec de alb și albastru pe ziduri, albastru și portocaliu de la malul mării și până la cer, nisip și scoici acolo unde apa întâlnește pământul, un cântec pictat cu originalitate deasupra biroului de lucru. O pisică, o strofă dintr-o poezie, tablouri de la răsărit și până la apus… O cameră altfel, un basm întins pe uși, pereți, suflete.

“Când am ieșit pe mări am devenit infinit / Eram mai tânăr decât întreaga lume / Iar de pe coastă ieșise să mă întâmpine / Înțelegerea universului în toată imensitatea lui.” – Neruda

M-a fermecat. M-a făcut să conștientizez faptul că îmi doresc un loc al meu, o baladă întinsă deasupra și împrejurul biroului, un simbol a ceea ce iubesc în tăcere, o tăcere în culori calde, numai ale mele. Mi-am făcut ochii roată prin micul apartament. Nici urmă de mansardă, rotondă ori colț ferit în care să îmi ascund gândul ezoteric și să îmi nasc poveștile ce mă bântuie. Poți face un compromis, mi-a șoptit soțul, pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: Read More

Ciupercuța roșie – idee de ornament pentru grădină

Ideile simple au, de foarte multe ori, succesul cel mai mare. Dacă v-ați plictisit de clasicele decorațiuni (piticii din grădină care, la vremea lor, chiar mi s-au părut simpatici și mi-au dat impresia că pot spune o mulțime de povești), iată o alternativă: în curtea unei familii cu care sunt rudă prin alianță am găsit ceva tare vesel, colorat și simpatic: o ciupercuță roșie. De fapt, sunt mai multe, însă de amorul artei le voi numi așa cum îmi sună melodios. O idee foarte simplă și probabil ușor de pus în practică dacă vrei decorațiuni și ai grădină, sculele potrivite, răbdare, imaginație și un dram de talent la lucru manual.

Ciupercuța roșie mi-a atras atenția de cum am intrat în curte și m-a făcut să mă întreb ce mă împiedică să îmi fac una asemănătoare. Știu deja răspunsul: lenea, lipsa uneltelor și a timpului liber… Regret că nu am întrebat cine le-a făcut ciupercuțele de grădină, dar data viitoare când ajung pe acolo mă documentez serios. Nu am de gând să aștept până când mă voi muta la casă (dacă se va întâmpla vreodată) pentru a-mi aduce aproape o ciupercuță roșie care să îmi înveselească zilele. Poate sta la fel de bine și în apartament. Mă bate gândul să fac una care să fie nu doar ornament lucrat manual, ci și lampă, dacă tot va ocupa spațiu în casă.  Read More