Skip to main content

Concluzii după 11 septembrie

Probleme de natură gospodarească/logistică mă vor împiedica să fiu online în zilele următoare. Din păcate, nu voi putea imortaliza nici unul dintre momentele emoționante care vor urma, căci nu am găsit alt aparat de fotografiat și nu am bani acum să investesc în așa ceva. Cât de ghinionistă să fiu, ca tocmai când am mai mare nevoie de așa ceva să rămân legată de mâini? Nu voi putea surprinde în fotografii sau filmulețe clipa când câinele meu va pleca în Scoția, nici momentul când va ajunge și îl va vedea pe Mihai, nici primele peisaje verzi care îmi vor ieși în cale.

Dacă știți că veți avea nevoie de mine în săptămâna care urmează, vă pot da pe privat un număr de telefon la care să ne auzim. Dacă nu, ne “vedem” online după ce ajung în Scoția, după data de 22 septembrie. Habar nu am ce voi face până la plecare, cum îmi voi ocupa timpul pe care până acum îl petreceam pe facebook și prin alte zone ale internetului. Read More

Femeia la 47 de ani

Femeia ajunsă la 47 de ani ar trebui probabil să aibă ceva trăiri intense, despre care să scrie cu maximă emoție pe blog, pentru posteritate. Ar putea povesti despre înțelepciunea pe care această vârstă i-a adus-o, despre bunătatea ce îi obligă inima să tresalte clipă de clipă, despre bilanțul făcut la zi de sărbătoare, prin care să dovedească lumii că a realizat în viață tot ce și-a propus și că are o mulțime de planuri de viitor pentru care luptă cu înverșunare.

În loc de toate astea, femeia ajunsă la 47 de ani se trezește de la cinci dimineața din cauza unui vis în care a împăturit haine până când a obosit. Încă amorțită, coboară din pat, face o cafea, salută cu câte o mângâiere fiecare animal din mini grădina zoologică de acasă, apoi se așază la calculator, ca în oricare altă zi. Are multe treburi de rezolvat, dar nu înainte de a savura licoarea neagră și dulce-amăruie, nu înainte de a mulțumi celor care deja i-au trimis urări de bine pe facebook și pe mail.  Read More

Mireasa nopților de vară

Sunt doi. Se învârt în jurul meu ca fluturii în jurul flăcărilor. Unul îmi vrea trupul, celălalt s-ar mulțumi cu mintea mea. Încearcă să mă convingă să le fiu mireasă măcar de probă, măcar pentru o zi, un an, un veac. Vreau să-ți ridic palate pân-la cer, să poți culege câte stele vrei, să-ți faci din ele salbă lucitoare, îmi spune visătorul. Râd, ca mai apoi să șterg o stea căzută pe obraz. Degeaba-i povestesc că locul lor este pe cer, la mare depărtare de tot ce e lumesc, de prădătorii umani care abia așteaptă să mai distrugă un univers. Se simte jignit când își dă seama că nu-i apreciez dărnicia.

Celălalt îmi promite marea cu sarea și vrea în schimb toată dulceața mea. Cuta dintre sprâncene mi se adâncește când îmi imaginez cum valurile rămân încremenite lângă țărm, fără putința de a-și mai căuta perechea, fără să-și mai poată cânta vreodată bucuria de a se împreuna cu nisipul. Refuz să distrug astfel visul mării. Nu i-aș putea în veci rupe voalul de mireasă Read More

Locuri pe care vreau să le vizitez

Pe acest pământ sunt multe locuri pe care, în câte o etapă a vieții, mi-am dorit mult să le vizitez. Nu am fost niciodată destul de bogată pentru a-mi îndeplini visurile, iar când am avut bani cât să merg colo sau dincolo pentru a vedea ceea ce îmi doream, s-a ivit ceva care să mă împiedice: ori munceam prea mult și eram epuizată, ori pățea cineva drag ceva, ori îmi descopeream vreo nouă pasiune… Nici acum nu e altfel.

Mi-am petrecut o jumătate de zi colindând cu gândul și cu ochii locuri poate nu dintre cele mai frumoase, după criteriile majorității, dar cu siguranță dintre cele mai apropiate de zona unde voi locui începând din 23 septembrie 2017 – într-un mic orășel de lângă Glasgow. Aveam deja în planul făcut cu Mihai să vizităm Edinbugh, așa că rămâne primul pe listă. Nu trebuie decât să intri pe wikipedia pentru a te îndrăgosti total și definitiv de Edinburgh, jur.  Read More

Cum (nu) am sterilizat pisica

Pisica asta a fost întotdeauna cam sălbăticuță, motiv pentru care mulți dintre musafirii care ne intră în casă își imaginează că avem doar trei mâțe. Vrăbiuța are întotdeauna grijă să stea ascunsă, de parcă cine știe ce pericole ar pândi prin casă. Doar când rămânem singuri, eu și animalele, iese la iveală și dă spectacole: face tumbe, aleargă, se bate cu Ursula, se înghesuie în sufletul meu cerșind să fie mângâiată, se joacă cu tot ce îi iese în cale… În ultima vreme chiar am crezut că s-a dat pe brazdă, că a devenit mai blândă și mai curajoasă.

Marți era programată pentru sterilizare, căci e singura care a rămas întreagă și care miorlăie lună de lună până mă scoate din minți. M-am întors acasă grăbită, am băut o gură de apă și una de cafea, am chemat un taxi și i-am pus pisicuței zgarda la gât, hotărâtă să profit de campania de sterilizare care începuse în celălalt capăt al orașului și la care promisesem că voi participa ca voluntar. Am luat-o în brațe, Read More

Am ramas fara aparat de fotografiat

Ii tot spuneam sotului meu ca imi doresc un aparat de fotografiat bun, unul care sa nu ma tradeze cand imi este lumea mai draga. El radea si imi promitea ca va veni si vremea cand voi avea ceea ce imi doresc. Insistam spunand ca primii bani seriosi pe care pun mana acolo se duc, indiferent ce alte planuri am avea. Ma aproba imediat, stiind ca nu o poate scoate la capat cu nebuna, daca ii intra ceva in cap. Asadar, era stabilit sa imi cumpar alt aparat foto de cum se iveste ocazia, numai ca…

Actualul meu aparat de fotografiat a auzit toata discutia si tare s-a mai simtit jignit afland ce parere proasta am despre el. A decis sa ma pedepseasca, stiind ca in acest moment nu am bani si nu imi pot permite luxul de a cumpara un aparat foto bun. Refuza sa se mai aprinda si, cand o face, la doar cateva secunde ma anunta ca se va inchide pentru a evita supraincalzirea. Si chiar face acest lucru, cu toate ca nu ar avea motive serioase sa se supraincalzeasca, mai ales daca il “uit” cate o zi intreaga pe birou, nebagat in seama.  Read More

Astăzi

Astăzi îmi este fiecare zi. Îmi scald diminețile în cafea și-n raze de soare timide, convinsă că urmează un nou început. Știu că astăzi va fi mai bine decât ieri. Nu pot trăda această convingere, așa că mă zbat să fac totul cu simț de răspundere, ca și cum un șef mi-ar privi cu severitate orice mișcare. Astăzi îmi stabilesc obiectivele înainte de a deschide ochii. Știu bine că pe unele le voi amâna, preocupată fiind să rezolv probleme apărute pe neașteptate. Astăzi mi-e iarăși dor de oameni, în timp ce fac tot ce îmi stă în putere pentru a-i evita. Mulți mă obosesc, mă plictisesc, mă irită. Ceilalți se simt, la rândul lor, plictisiți de mine. Doar astăzi.

Astăzi îmi propun să scriu. Deschid o nouă pagină pe blog, mă uit la ea minute lungi, îi admir albul pur și îmi dau seama că îi stă bine așa, neîntinată de gânduri. Mă întorc pe facebook, acolo unde nu am nici o treabă și unde pot pierde ore din viață fără să fac nimic. Deșertăciune. Doar astăzi mai “navighez” pe aici, după care mă apuc serios de treabă, îmi spun. Până și scoicile din pozele postate de prietenii ajunși Read More

Misterul gemenelor

Misterul gemenelor, o carte despre care mi-am dat seama inca din primele pagini ca se citeste usor si ca are o poveste draguta, careia merita sa ii acord toata atentia mea. Mi-a placut mult si am terminat-o in doar cateva ore. O recomand pe blog, chiar daca nu am timp sa scriu o recenzie, asa cum ar trebui. Tocmai de aceea am incercat sa fac o mica selectie, sa va ajut cumva sa va dati seama despre ce este cartea si cat de lejere sunt dialogurile. Poate ca intr-o alta zi, cand voi avea mai mult timp liber si voi gasi dispozitia necesara, voi reveni cu amanunte. Misterul gemenelor este ca un basm modern despre doua adolescente, dintre care una “normala”, iar cealalta nascuta “aripi-rosii”, condamnata sa nu aiba nume, nici viata personala, sa traiasca ascunsa intr-un pod, departe de ochii celor care considera ca aripi-rosii este un monstru ce trebuie ucis inca de la nastere. Fata fara nume trece, dupa cum era de asteptat, printr-o multime de aventuri, in incercarea ei de a se salva pe sine si lumea.

“La aceasta pauza, preotii se foiesc, cu nervozitate. Read More

Umbre de zi, umbre de noapte

Copil fiind, am descoperit umbrele în seara când tata, probabil fără chef sau inspirație la spus povești, a ales să “deseneze” tot felul de animale pe perete folosindu-se de mâini și de lumina becului de la veioză. Mi-am făcut singură povești din umbrele de cai, de iepuri, de păsări, de căței, de cine mai știe ce sălta deasupra patului… I le-am spus și surorii mele, care ezita între a se speria de imaginile care se mișcau pe zid și a se bucura de poveștile fără de care nu putea să adoarmă.

Probabil pentru că tata era cel care ne proiecta umbre în cameră, niciodată nu m-am speriat de ele. Mă distrau și mă îndemnau la visare, mă sileau să le caut roluri pe scena vieții. Roluri simple, după mintea mea de copil preșcolar. Dar afară, în serile când ne întorceam acasă și observam pe asfalt cum umbra mea crește și descrește de la un stâlp de iluminat la altul, inima se făcea ghem, căci nu puteam crede că un copil atât de mic poate avea o umbră atât de mare.  Read More

Mi-a plăcut și mai vreau

De multe ori în această viață am simțit nevoia de a fi o vreme singură cu gândurile mele, de a mă ascunde de lume și a savura clipele de liniște. Uneori mi se întâmpla să rămân cu gura căscată auzind poveștile oamenilor care se plângeau de prea multă singurătate. Ei aveau exact ceea ce îmi trebuia mie – și se văitau. Am trăit întotdeauna înconjurată de oameni și probabil din acest motiv singurătatea era pentru mine doar un cuvânt din dicționar. Asta până în ziua de 1 iulie 2017, când mi-a plecat băiatul în Anglia. Soțul plecase cu vreo patru zile înainte. Ah, ce fericire, voi fi singură! Voi putea lenevi în pat până târziu, voi asculta melodiile mele preferate, voi citi mult, îmi voi plimba câinele și iar voi lenevi. Cam așa arăta planul meu, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit cu aia de la târg.

De cum am rămas singură, toată povara lumii s-a așezat pe umerii mei. Nu am mai avut cu cine să îmi împart sarcinile, așa că eu am făcut piața, eu mâncare, eu curățenie, eu plimbat câine, eu curățat după pisici, eu treabă prin casă, eu facturi, eu toate cele. Seara pic frântă de oboseală. Nu ascult muzică, nu lenevesc nici o clipă. Singurul răsfăț este că nu adorm fără să citesc. Read More