Încerc să pozez un paragraf din cartea Viața secretă a albinelor. Fotografia iese neclară. Am zeci de variante în calculator, toate încețoșate. Oamenii ar putea spune că nu (îmi) citesc (blogul) din cauză că nu văd bine literele. Mă enervez. Conștientizez faptul că sunt incapabilă să fac o poză bună. Nu am nici bani ca să-mi cumpăr un aparat foto deștept, să facă treaba în locul meu. Mai bine să îl filmez pe Bruno, care s-a tolănit la picioarele scaunului, plictisit. Ce-ar fi dacă aș face un video educativ, să le arăt posesorilor de patrupede cum se periază un câine?
Zis și făcut. Prind peria, pornesc filmarea și periez, periez, periez, deși de undeva, din adâncul minții, un clopoțel încearcă să mă avertizeze că e ceva în neregulă. Bruno se miră și el, dar trece cu ușurință peste toate și savurează momentul de răsfăț, întorcând totuși capul din când în când, nedumerit. Abia după 20 de secunde îmi pică fisa: din grabă, din neatenție, din cine mai știe ce, am periat câinele cu peria mea de păr, în loc să îl periez cu a lui. Râd, râd cu lacrimi și lumea devine deodată mai luminoasă, mai colorată, mai veselă.
CELE MAI BUNE CARTI PENTRU COPII LE GASITI AICI
Învață despre soare, lună, planete, stele, comete, asteroizi, meteoriți și găuri negre în timp ce călătorești cu steluța Astra printre pământeni. Totul pe înțelesul copiilor. O aventură de neuitat cu ilustrații color de excepție.
20 martie 2017. Ziua fericirii, ziua în care mi-am amintit că viața e frumoasă chiar și când nu ai destui bani. E suficient să fie lângă tine patrupedul pe care îl iubești, e suficient să ai mintea deschisă și să poți râde când faci câte o gafă. Câinele și-a dat seama că îl periez cu ceva nepotrivit, eu nu. Sau prea târziu. :)))
Citat despre uitare – e paragraful mentionat la inceputul articolului.
Într-o lume plină de agitație și provocări, există o zi specială în care inimile se umplu de bucurie și razele soarelui pătrund în sufletele noastre cu căldura lor blândă. Această zi minunată este Ziua Fericirii, o ocazie în care ne oprim să sărbătorim acea scânteie interioară care luminează chiar și cele mai întunecate zile.
Pe 20 martie, în fiecare an, ne adunăm cu gânduri de recunoștință și zâmbete sincere pentru a celebra esența fericirii în toate formele ei. Este o ocazie de a ne aminti că fericirea se găsește adesea în cele mai simple lucruri – în razele soarelui care dansează pe frunzele copacilor, în râsul sincer al copiilor sau într-o conversație cu cei dragi.
Această zi magică nu este doar despre momentele efemere de bucurie, ci și despre cultivarea unui spirit de recunoștință și apreciere pentru frumusețea vieții noastre. Este un prilej de a ne aminti că fericirea nu este un destinație, ci călătoria în sine.
În această zi plină de lumină, să ne deschidem inimile și să împărtășim razele noastre de fericire cu cei din jur. O vorbă blândă, un gest de bunătate sau doar un zâmbet călduros pot face minuni și pot transforma o zi obișnuită într-una extraordinară.
Fericirea nu este doar o stare de bine individuală, ci și un dar pe care îl putem oferi și celorlalți. Prin sărbătorirea Zilei Fericirii, ne amintim că suntem toți conectați în această călătorie numită viață și că, prin iubire și generozitate, putem crea un lanț nesfârșit de bucurie.
Așadar, în Ziua Fericirii, să ne adunăm în jurul luminii inimilor noastre și să cultivăm o atmosferă plină de iubire, înțelegere și compasiune. Fie ca această zi să ne inspire să căutăm fericirea nu doar pentru noi înșine, ci și pentru cei din jur, transformând lumea într-un loc mai luminos și plin de bucurie pentru toți.
Sunt pur si simplu oripilata! :))) Cum sa fii atat de neatenta incat sa perii cainele cu peria ta de par?! :)))
Pana nu mananci din blidul cainelui poti fi sigura ca ai capul pe umeri! 🙂 Mi-ai adus aminte de scena cu blidul, scena pe care am jucat-o cu pasiune. :)) Tot eram in pana de idei… mi-ai oferit una. 🙂 Multam. 🙂
Ha, ha, din blidul nu am mancat, insa i-am furat de cateva ori din supa pe care o pregatisem pentru el. Ii dau destul de rar mancare gatita, ca sunt puturoasa si prefer sa arunc niste bobite in castron, dar supa aia miroasea asa apetisant… :)))
Hi, hi, cu placere! Oare ai scris intre timp?