Mă încercau felurite emoții. Oare mai știu să scriu? Oare prietenii mei se mai gândesc la mine? Oare voi mai reuși vreodată să ating tastatura? Întrebări care mă fac acum să zâmbesc. Am trecut prin multe în această lună, însă cu mici excepții toate au fost de bine. Încerc să mă regăsesc și nu îmi iese. Sunt eu și parcă-s alta, mai calmă, mai liniștită, mai cu poftă de viață. Mi-au dispărut spaimele care mă chinuiau.
Voi scrie detaliat despre tot ceea ce mi s-a întâmplat, însă deocamdată vreau doar să anunț că m-am întors în online, că mi-a fost dor de voi toți și că le mulțumesc din suflet celor care s-au arătat îngrijorați. Suntem bine, foarte bine. Bruno a avut zilele trecute un mic hop când a descoperit prin vecini o cățelușă care intrase în călduri și ne-a cam dat bătăi de cap, însă acum e bine și el. Abia așteaptă să vă povestească despre viața pe care o duce în Scoția.
Dispariția mea nu a fost cu intenție. Nu doar noi, oameni și câine, am avut parte de emoții și peripeții, ci și bietul meu calculator, căruia i-au trebuit mai mult de 30 de zile ca să ajungă la mine și să mă servească așa cum obișnuia în România. Mi-a fost dor de el ca de o pâine caldă, pufoasă. Ca să pot scăpa de sevrajul în care m-a băgat dependența de internet, dar și pentru că mă dădea afară din casă curiozitatea mea înnăscută, am colindat prin împrejurimi zi de zi.
Despre ceea ce am văzut voi scrie în zilele următoare. Acum vă mai spun doar că ni s-au mărit atât familia, cât și menajeria. În apartamentul cu trei camere care părea cam mare pentru doi oameni și un câine trăiesc acum cinci oameni, un câine și un hamster pe care l-am primit “cadou”. Cum și de ce vă spun mai târziu. Deocamdat[, bine v-am regăsit! Rămân puțin pe facebook, unde am peste 30 de mesaje și sute de notificări.
PS 1: Am pierdut o pisică… de pluș.
PS 2: Tot nu am cu ce să fac poze. 🙁
welcome back! I can visit you in Scotland now! What do you say?
Mi-ar placea! Esti departe de noi?
Perfect, e timp pentru amanunte, pentru net, pentru noi. Eu as pleca vreo luna macar sa uit si eu de spaime, dar nu se poate, inca. Asteptam vesti. Sa fiti bine, bucurati-va de voi, de viata noua…de…hamster. Pupici. Salutari, amorezului Bruno…
Uneori, chiar si o zi departe de probleme si griji face minuni. Ai putea incerca mai des.
Ma bucur de tot ce imi iese in cale. Si hamsterul se bucura de mine. M-a muscat intr-o zi de am umplut casa de sange. :))) Te pupam! :*
..vai, esti o minune…rad de mor.
🙂 Am ras si eu, dar acum il mangai numai dupa ce se trezeste bine din somn, sa nu se mai sperie de balaurul care ii intra in cusca pe neasteptate. 😀
Ne-a fost dor de voi. Bine ați revenit!
Ma simt de parca as fi fost plecata departe de online un an, nu o luna. Nu reusesc sa imi reiau rutina in care ma adancisem. :))) Bine te-am regasit!
E bine când e bine!
Asa cred si eu. :))
Bine ai revenit in online! Si te asteptam cu povestile tale despre tit ce experimentezi pe acolo. Daca tot esti in Scitia, cand te intorci imi aduci un highlander?! ?? Pupici si sanatate! ❤?
Iti aduc orice doresti. Aici totul pare sa fie posibil. Bine te-am regasit! Te imbratisez! :*
Bine ai revenit! 🙂 Ce ma bucur! 🙂 Ce ma bucur! Dau din coada si ma scutur sa stiu ca sunteti bine! <3
Astept noutatile! 🙂
Un pupic pentru Bruno si de la mine! <3
M-am gandit eu ca vei fi ingrijorata vazand ca nu spun nimic de Bruno. Macar de el… 🙂 Te pupam si noi!
Bine ai revenit.
Bine te-am regasit! 🙂
Bine ai revenit, Vienela si imi place ca ai alt tonus.
Ceea ce e important este ca sunteti impreuna cu toti! 🙂
Mult succes in tot ceea ce vrei sa faci!
Mi se pare ca m-am nascut a doua oara aici. Sunt asa fericita, mai ales ca am familia cu mine. Daca ar fi si pisicutele cu noi, as spune ca am ajuns in rai.
Te imbratisez!
Bine ai revenit, Vienela! Mă bucur că eşti bine alături de cei dragi. În privința inspirației nu- mi fac griji, că odată pornită… nu te mai opreşti.? Spor în tot ce faci şi bucurii multe, multe! ?
Nici cu tine nu imi e rusine in ceea ce priveste robinetul inspiratiei. 😉
Bine te-am regasit! :*
Ce bine că eşti bine! M-am gândit la tine şi deşi ştiam că pleci, nu-mi venea a crede că nu mai apari!
Chiar mi-a fost teama ca oamenii isi vor imagina ca am dat bir cu fugitii. 🙂
Cum v-as fi putut lasa asa, singuri? :))
Da, da, sunt Highlanderi frumosi dar eu am stat numai 3 zile si eram ruuuupta de oboseala si ploaie marunta, n-am avut timp sa caut nici monștrii nisi broaște să le pup.
Sa te bucuri de viata!