Skip to main content

Clinchet de clopoței

Privirea i se încețoșă și își pierdu cunoștința… pentru câteva clipe. Când se trezi, în jur mirosea a leurdă proaspăt culeasă. Îl apucă un râs isteric: în urmă cu vreo doi ani o mințise pe iubita-i de atunci că în locurile unde miroase a usturoi și unde crește leurdă poți găsi întotdeauna șerpi. Un mit vechi, numai bun de păcălit fetele naive. Totuși, de unde venea clinchetul de clopoței?

Privirea aruncată în jur și nările mult dilatate îl lămuriră imediat. Avea alături o ființă caldă, cu trup aproape fusiform, din care groaza ieșea prin toți porii, palpabilă. Își îndreptă limba spre ea, să o simtă mai bine și… Să o simtă mai bine, ca și cum el însuși ar fi șarpe? Nevoia bruscă de a se întinde la soare, de a-și încălzi spaima fără nume, îl făcu pe E.C.E. să… Read More

Femeia din umbră s-a trezit

Îl aveam pe Bruno de numai câteva zile. Obișnuia să dispară din când în când de sub nasul nostru și atunci știam, fără urmă de îndoială, că pe gresia din bucătărie voi găsi o mică baltă, semn că un domn nu face niciodată pipi în pat sau pe parchet. Iar Bruno chiar era (și este) un domn. Pentru a-l învăța regulile elementare de conviețuire a câinelui alături de om, am decis să îl scot afară din oră în oră și ori de câte ori bea apă. Plimbările noastre, atât de frecvente în acea perioadă, au atras atenția vecinilor de cartier.

Unul dintre ei, băiat tânăr, m-a abordat în acea dimineață senină de vară cu sfaturi pline de înțelepciune. Mi-a explicat că nu e bine să scot câinele din casă așa des, că se va învăța prost și mă va chinui cât va trăi. Auzind că Bruno face pipi, ba uneori și caca pe gresia din bucătărie, mi-a sugerat să îl obișnuiesc “la preșuleț”, adică să îi ofer o zdreanță pe care să își facă nevoile. După mintea lui, era o soluție mai simplă decât ieșitul afară și mă scutea de chinuri în zilele ploioase. Read More

Cutremur în camera secretă

Calmy și înțeleptul Gustav, simțind că furia Carminei se augmentează, își pleacă ochii spre pământ și tac.

-Spune, motan stupid, ce alegi?

Gustav nu are nevoie decât de o secundă pentru a rosti cu umilință cuvintele pe care conștiința i le dictează:

-Eu am provocat soarta și tot eu voi îndrepta lucrurile. Lasă-i pe frații mei gemeni să rămână aici, la adăpost de pericole, măreață stăpână.

Nici bine nu șopteste motanul aceste vorbe și camera deodată se luminează de parcă un glob uriaș ar fi străpuns învelișul de beton. Sub picioarele celor doi nefericiți, atinsă de-un tangaj inexplicabil, podeaua se leagănă o clipă lungă, apoi se crapă cu vuiet. Calmy, deloc calm, se prinde grăbit de coada lui Gustav și alunecă spre adâncul pământului, pierind din ochii de gheață ai Carminei. Read More

Un articol bătrân

Privesc spre cafetiera bialetti și rozul ei atât de vesel mă face să uit pentru o clipă că viata nu e la fel, că prea multe generații de tineri nu au viitor. Atunci mă întreb dacă avem vreo dovadă că stelele există și dacă-s bune, frumoase, luminoase, dacă veghează asupra noastră și ne împlinesc dorințele când le surprindem (pe ele, pe stele) stingându-se. Nu pot uita că ieri mi-au plâns ochii de mila unei mame care cere dreptate pentru fiul său mort. Mama și copilul? Cui îi mai pasă de ei? Li se cere să tacă, fie că-s morți, fie că-s vii. Tăcerea nu mai e de aur, ci doar de tinichea; din timp în timp scoate un zdrăngănit lugubru.

Frigul de afară și faptul că astăzi nu am reușit să leg două cuvinte, deși am de scris cu miile, mă fac să văd totul cenușiu, să nu am nici în continuare chef de nimic. La prânz, când am simțit că nu mai rezist, mi-am chemat pisicile (câinele vine singur) și m-am ascuns în pat, cu o carte în mână. După nici un sfert de ora dormeam ca un îngeraș. O imagine falsă, desigur, dacă mă gândesc la cât am înjurat când musafirii aproape că au spart ușa peste mine, nervoși că nu pricepeau “pe unde umblu”. În _I_, mi-a stat pe limbă să spun în loc de bună ziua, când am deschis ușa. Read More

Dovada că stelele există

Reinventează-mă, ți-am spus în acea seară! Fă-mă să fiu cine nu am mai fost nicicând. Sărută-mă în ploaia rece de toamnă, să pot prinde rădăcină în inima ta. Suflă din corn și cheamă alături de noi, la nunta de o noapte, făpturi cu forme neclare și frunze atinse de bătrânețe. Adu caș dulce de la stână și miere din faguri ce curg neștiuți prin păduri. Prinde-mi în păr dovada că stelele există. Pune-mi în palmă prăjitura ce ascunde răvașul pe care e scrisă cea mai frumoasă poezie de dragoste. În acest interval, între noapte și zi, îți voi da în schimb, fără de remușcări și fără de teamă, pentru toate cele cerute, un singur verdict: ești cel mai priceput zidar, ești cel ce poate ridica femeia până la cer, treaptă cu treaptă, etaj cu etaj, să își culeagă singură steaua.

ploaie Read More

Cafetiera Bialetti

Daca ai citit articolul O zi de (ma iertati) cacat, stii deja cum am reusit sa raman fara cafetiera Bialetti primita in urma cu doar cateva luni. Daca nu l-ai citit, iti pot spune, pe scurt, ca am pus-o la foc pentru a face o cafea. In clipa urmatoare am uitat, asa ca mi-am luat sotul de mana si am plecat la piata. Cand ne-am intors, dupa 1-2 ore, din cafetiera mea ramasese doar o amintire. Si, pentru prima data pe acest blog, scriu un text reclama pentru care nu ma plateste nimeni.

De cum am vazut pocinogul, am cautat sa comand o alta cafetiera Bialetti. Spre marele meu noroc, mi-a iesit in cale un site unde nu doar ca aveau cam tot ce trebuie pentru impatimitii de cafea, dar am si gasit cea mai frumoasa cafetiera la un pret promotional, de numai 108 lei. M-am grabit sa dau comanda, stiind ca ma asteptau zile grele. De peste zece ani beau numai cafea pregatita in cafetiera. Iti dai seama ca orice alt fel de cafea imi displace profund (poate cu exceptia celei scurte de la dozatorul tchibo).

Asta se intampla vineri dupa-amiaza, cand toata lumea terminase deja programul. Luni dimineata, in jurul orei 9, curierul era la usa mea. In brate tinea comoara: o cafetiera Bialetti Read More

Multe, prea multe generatii de copii fara viitor

Ne place sa traim incolonati, iar cei care au curajul de a rupe randurile si de a merge contra valului sunt imediat pusi la zid, intr-o incercare disperata de a-i distruge psihic si social. Ma sufoca revolta. Daca nu ai incercat sistemul de homeschooling, de unde stii ca nu e bun? Bazat numai pe presupuneri, fara sa ai toate datele problemei? Daca vezi ca actualul sistem de invatamant da tot mai multe rateuri, ca generatii intregi de tineri sunt pur si simplu indobitocite, de ce sustii in continuare ca e cel mai bun sistem?

Chiar ne dorim ca si viitorul sa fie la fel? Ne dorim ca viitoarele generatii de tineri sa plece in viata total nepregatite pentru viata? Vremurile se schimba intr-un ritm alarmant de rapid, insa noi refuzam sa vedem si sa acceptam. Suntem incuiati si preferam sa ne ascundem capul in nisip, ca strutii, crezand ca astfel lucrurile nu se vor intampla – doar pentru ca noi refuzam sa le vedem si sa le traim privindu-le in ochi.

In orice domeniu au existat pionieri, deschizatori de drumuri, curajosi care au mers contra valului. Unii au sfarsit arsi pe rug doar pentru ca aveau pareri diferite de ale multimilor. In anul 2016, curajosii, deschizatorii de drumuri, au toate sansele sa sfarseasca in afara societatii, alungati cu pietre de multimile speriate si furioase.  Read More

Din creangă în creangă

Mi se pare ușor să recunosc, la foarte mulți ani de la terminarea școlii, că nu îmi plăcea Creangă. De fapt, îmi plăceau poveștile lui, îmi plăceau amintirile scrise cu umor, dar faptul că folosea cuvinte și expresii necunoscute mie făcea ca totul să pară greoi și (uneori) plictisitor. Preferam să zburd pe afară, din creangă în creangă (la propriu), decât să buchisesc la poveștile sale, cu dex-ul alături.

Aflu că părinții încep să se plângă de faptul că elevii învață în școli tot ceea ce se învăța și acum 50 de ani. Nu mi-a cerut nimeni părerea, însă pe blogul meu o scriu și neîntrebată. Consider că e necesar ca elevii să știe câte ceva despre autorii români; măcar cine a fost Ion Creangă, ce a scris, unde a trăit… Ideal ar fi să aibă în casă măcar cartea Amintiri din copilărie, iar la școală să li se “traducă” în limba română poveștile și povestirile, astfel încât toți să poată înțelege ceva.

Mi-a plăcut de mică să umblu din creangă în creangă, Read More

Curatenie in masina si in casa

Noi, oamenii, suntem fiinte foarte ciudate. Am fost intotdeauna obsedata de curatenie. Nu suportam sa ma urc in masinile prafuite, unde mirosul era deranjant. Nu suportam sa vad in casa mea o scama nelalocul ei. Oriunde mergeam, ochiul meu critic observa imediat mizeria, iar gandurile mi se invarteau in jurul ideii ca persoanele care locuiau acolo ar fi trebuit sa mai puna mana pe o carpa si pe un detergent. Imi spuneam mereu ca, daca as avea masina, nu as lasa sa treaca o zi fara sa o curat de praf, gainat, miros de tigara.

Cand m-am transformat? Cand a inceput sa nu imi mai pese de murdaria din masini si din case? Cel mai probabil cand m-am luat de blogging si am inceput sa pierd tot mai mult timp cu ochii in calculator. Apoi au venit si animalutele mele, care contribuie din plin la dezastrul din apartament. Nu stiu daca anul viitor, daca peste doi ani, dar ne-am decis sa ne cumparam masina, caci nu putem pleca din oras cu cainele si nici nu vrem sa il mai lasam acasa.  Read More

Calmy și înțeleptul Gustav

(Povestea merge mai departe…)

Calmy, îmbărbătat de vorbele Carminei, își îndreaptă pașii către ușa secundară a bibliotecii. Dincolo de ea îl așteaptă miracolul. Va avea, pentru un moment, puteri zeiești. E convins că le va folosi pentru a-și redobândi testiculele. Apasă cu emoție pe clanță și nici măcar nu observă cum, printre picioarele sale, se strecoară Gustav, motanul negru ce știe să înmoaie inima de cremene a Carminei.

-Nu te grăbi! îi miorlăie acesta la ureche. Alege nu doar cu sufletul, ci și cu mintea. Uită-te în spate, să vezi de câtă suferință a avut parte omenirea din cauza unor decizii luate în pripă. Privește și spre viitor, să înțelegi câte rele așteaptă doar scânteia potrivită pentru a se revărsa asupra acestei planete.

Tremurând necontrolat, Calmy ascultă mieunatul înțeleptului Gustav, în timp ce ochii îi aleargă în toate direcțiile, ieșiți din orbite de mirare și groază. Încăperea în care se află… Read More