Author: vieneland_admin

Vienela, trezește copilul din tine și trimite-l afară, acolo unde vara își face de cap. Orice secundă petrecută în casă este o secundă pierdută, o secundă în care nu te-ai bucurat de soare, de mare, de copaci, de flori, de fluturi, de fructe și de copii. Recitește acum, cât timp plouă la Ploiești, textul scris aseară de Betty, o compunere cu tema vara, și profită de fiecare clipă a vieții, de ploi, de vânt, de soare, de parfumul verii. Citește în iarbă, întâlnește-te cu prietenii, dansează, fă tot ceea ce ți-ai dorit vreodată, toate lucrurile pentru care nu ai avut destul timp sau destulă îndrăzneală.

Vienela, viața e scurtă. Parcă mai ieri erai tu cea care abia aștepta vacanța de vară pentru a se distra în fiecare clipă, abia aștepta dimineața pentru a merge la ștrand și seara pentru a juca pititea. Vezi cât de repede au zburat toate? Simți cum vântul îți aruncă în păr fire albe și pe obraz riduri mai mult sau mai puțin fine? Profită din plin de timpul rămas.

(more…)

Copiii sunt ființe tare ciudate. Când eram mică, mă străduiam să dresez toți câinii aciuați pe la bloc, indiferent cât de mari și agresivi ar fi fost, însă mă temeam grozav de Simona, fetița de la scara vecină, căci la orice mică nemulțumire obișnuia să zgârie mai rău decât o pisică. Când era băiatul meu micuț, băga mâna prin toate gardurile pentru a mângâia câinii. Hrănea și mângâia fără teamă orice maidanez, chiar și pe cei care erau mai înalți decât el, dar urla ca din gură de șarpe dacă vedea un fluture.

Ieri am avut ocazia să descopar că mai există și alți copii ciudați pe pământ. Nepotul soțului meu, băiat de șapte ani, se joacă zilnic cu Bruno al meu, un dulău de 25 de kilograme, ba chiar se străduiește să îl dreseze după metode inventate pe loc. Cine și-ar fi putut imagina că se va speria de o cățelușă care probabil avea maxim un kilogram? Am râs cu lacrimi văzând cum fugea de o micuță din rasa shih tzu (more…)

Copilului din mine îi place să umble din creangă în creangă, să îmbrățișeze (doar în gând, căci mai am, încă, o brumă de luciditate) copacii blânzi care-i umbresc gândurile înfierbântate. Mi se întâmplă uneori să îmi doresc lucruri pe care mintea știe că nu le poate realiza, așa cum s-a întâmplat ieri, când am vrut să caut în adâncul pământului și-n vârful cerului inima ce unește cei trei frați pătați, copii cuminți ai unei mame neștiute. Unii au spus că sunt nebună, că ar trebui să cer de la natură și de la viață chestii care m-ar putea înalța. Am zâmbit pe ascuns și am păstrat pentru mine secretul.

De ce le-aș spune unor necunoscuți că, ajutată de către cei trei frați pătați, aș putea ajunge într-o zi să ating cerul, împlinindu-mi astfel un vis nebunesc? Hai, fiindcă sunt fată bună, accept să mă arăt într-o postură nouă numai celor ce îmi intră pe blog. Aveți puțintică răbdare, căci mai întâi vreau să vă fac cunoștință cu noii mei prieteni, cei trei frați pătați. Observați cu câtă grijă îmi sprijină (more…)