Author: vieneland_admin

Probleme de natură gospodarească/logistică mă vor împiedica să fiu online în zilele următoare. Din păcate, nu voi putea imortaliza nici unul dintre momentele emoționante care vor urma, căci nu am găsit alt aparat de fotografiat și nu am bani acum să investesc în așa ceva. Cât de ghinionistă să fiu, ca tocmai când am mai mare nevoie de așa ceva să rămân legată de mâini? Nu voi putea surprinde în fotografii sau filmulețe clipa când câinele meu va pleca în Scoția, nici momentul când va ajunge și îl va vedea pe Mihai, nici primele peisaje verzi care îmi vor ieși în cale.

Dacă știți că veți avea nevoie de mine în săptămâna care urmează, vă pot da pe privat un număr de telefon la care să ne auzim. Dacă nu, ne “vedem” online după ce ajung în Scoția, după data de 22 septembrie. Habar nu am ce voi face până la plecare, cum îmi voi ocupa timpul pe care până acum îl petreceam pe facebook și prin alte zone ale internetului. Read More

Femeia ajunsă la 47 de ani ar trebui probabil să aibă ceva trăiri intense, despre care să scrie cu maximă emoție pe blog, pentru posteritate. Ar putea povesti despre înțelepciunea pe care această vârstă i-a adus-o, despre bunătatea ce îi obligă inima să tresalte clipă de clipă, despre bilanțul făcut la zi de sărbătoare, prin care să dovedească lumii că a realizat în viață tot ce și-a propus și că are o mulțime de planuri de viitor pentru care luptă cu înverșunare.

În loc de toate astea, femeia ajunsă la 47 de ani se trezește de la cinci dimineața din cauza unui vis în care a împăturit haine până când a obosit. Încă amorțită, coboară din pat, face o cafea, salută cu câte o mângâiere fiecare animal din mini grădina zoologică de acasă, apoi se așază la calculator, ca în oricare altă zi. Are multe treburi de rezolvat, dar nu înainte de a savura licoarea neagră și dulce-amăruie, nu înainte de a mulțumi celor care deja i-au trimis urări de bine pe facebook și pe mail.  Read More

Sunt doi. Se învârt în jurul meu ca fluturii în jurul flăcărilor. Unul îmi vrea trupul, celălalt s-ar mulțumi cu mintea mea. Încearcă să mă convingă să le fiu mireasă măcar de probă, măcar pentru o zi, un an, un veac. Vreau să-ți ridic palate pân-la cer, să poți culege câte stele vrei, să-ți faci din ele salbă lucitoare, îmi spune visătorul. Râd, ca mai apoi să șterg o stea căzută pe obraz. Degeaba-i povestesc că locul lor este pe cer, la mare depărtare de tot ce e lumesc, de prădătorii umani care abia așteaptă să mai distrugă un univers. Se simte jignit când își dă seama că nu-i apreciez dărnicia.

Celălalt îmi promite marea cu sarea și vrea în schimb toată dulceața mea. Cuta dintre sprâncene mi se adâncește când îmi imaginez cum valurile rămân încremenite lângă țărm, fără putința de a-și mai căuta perechea, fără să-și mai poată cânta vreodată bucuria de a se împreuna cu nisipul. Refuz să distrug astfel visul mării. Nu i-aș putea în veci rupe voalul de mireasă Read More

Pe acest pământ sunt multe locuri pe care, în câte o etapă a vieții, mi-am dorit mult să le vizitez. Nu am fost niciodată destul de bogată pentru a-mi îndeplini visurile, iar când am avut bani cât să merg colo sau dincolo pentru a vedea ceea ce îmi doream, s-a ivit ceva care să mă împiedice: ori munceam prea mult și eram epuizată, ori pățea cineva drag ceva, ori îmi descopeream vreo nouă pasiune… Nici acum nu e altfel.

Mi-am petrecut o jumătate de zi colindând cu gândul și cu ochii locuri poate nu dintre cele mai frumoase, după criteriile majorității, dar cu siguranță dintre cele mai apropiate de zona unde voi locui începând din 23 septembrie 2017 – într-un mic orășel de lângă Glasgow. Aveam deja în planul făcut cu Mihai să vizităm Edinbugh, așa că rămâne primul pe listă. Nu trebuie decât să intri pe wikipedia pentru a te îndrăgosti total și definitiv de Edinburgh, jur.  Read More