Astăzi îmi este fiecare zi. Îmi scald diminețile în cafea și-n raze de soare timide, convinsă că urmează un nou început. Știu că astăzi va fi mai bine decât ieri. Nu pot trăda această convingere, așa că mă zbat să fac totul cu simț de răspundere, ca și cum un șef mi-ar privi cu severitate orice mișcare. Astăzi îmi stabilesc obiectivele înainte de a deschide ochii. Știu bine că pe unele le voi amâna, preocupată fiind să rezolv probleme apărute pe neașteptate. Astăzi mi-e iarăși dor de oameni, în timp ce fac tot ce îmi stă în putere pentru a-i evita. Mulți mă obosesc, mă plictisesc, mă irită. Ceilalți se simt, la rândul lor, plictisiți de mine. Doar astăzi.
Astăzi îmi propun să scriu. Deschid o nouă pagină pe blog, mă uit la ea minute lungi, îi admir albul pur și îmi dau seama că îi stă bine așa, neîntinată de gânduri. Mă întorc pe facebook, acolo unde nu am nici o treabă și unde pot pierde ore din viață fără să fac nimic. Deșertăciune. Doar astăzi mai “navighez” pe aici, după care mă apuc serios de treabă, îmi spun. Până și scoicile din pozele postate de prietenii ajunși pe litoral își râd de mine auzind. Pagina albă rămâne deschisă până târziu în noapte, când mă bag la somn. Doar astăzi lenevesc.
Astăzi mă îndop de fursecuri acoperite cu jeleu de mere și învelite în ciocolată. Nu-mi fac griji în privința siluetei, căci nu am cum să mă îngraș dacă mănânc doar astăzi o cutie sau chiar două. Îmi ascund dorințele între pagini de carte și mă amăgesc trăind viețile altora, mai zbuciumate, mai aventuroase, mai interesante decât viața pe care o duc astăzi. Dacă ar ieși din cărți, probabil unele personaje m-ar invidia pentru liniștea casei, pentru toate zâmbetele pe care animalele mele mi le pun pe chip, pentru catalpa ce își leagănă tecile lângă geamul meu. Doar astăzi, desigur.
Astăzi privesc cerul și mă minunez de nemărginirea sa. Mă gândesc că mi-ar plăcea să fiu undeva acolo, sus, să pot muta cu un deget orice stea, să-mi pot pune luna pe post de pandantiv la gât, să-mi plouă uneori cu Perseide. Chiar și aici, pe Pământ, m-aș bucura de mi-ar ploua cu pachete de Pall Mall pe birou și în frigider cu pliculețe de hrană umedă pentru pisici. Mi-aș dori să-mi fie înapoiată naivitatea de altădată, să mai pot crede în oameni, în gesturi simple, în minuni. Doar astăzi.
❤
Te imbratisez! <3
Te salut, Vienela!
Multe salutari din Ploiesti (cu mare intarziere)! 🙂
Superb