Skip to main content

Povesti la gura blogului

Imi place sa scriu povesti la gura blogului, chiar daca nu prea am timp si fac totul pe fuga, fara sa ma gandesc de doua ori si uneori chiar fara sa ma verific. Imi place sa imi imaginez situatii noi, le vad in fata ochilor, insa de multe ori simt ca nu le pot pune in cuvinte asa cum mi-ar placea. Dar asta nu inseamna absolut nimic, daca scriu din pura placere, fara nici o obligatie si fara nici un gand de a impresiona pe cineva. De multe ori e de ajuns sa vad o fotografie sau sa intalnesc un cuvant pe care nu l-am mai intalnit de mult. Atunci mintea mea simte ca trebuie sa isi reverse preaplinul pe foaia virtuala a blogului, chiar daca povestea nu e gata, daca nu a avut destul timp sa stea la dospit.

S-a intamplat sa scriu marti o poveste pe celalalt blog. M-a inspirat o plasa de pescuit pe care am vazut-o cand scriam un banal advertorial. Nu m-am mai simtit in stare sa o pun pe blog in seara cand mi-a venit ideea, probabil pentru ca eram deja foarte obosita, insa a doua zi, la prima ora a diminetii, totul era gata. Eu, va spun cu toata sinceritatea, sunt foarte incantata de respectiva poveste spusa la gura blogului, chiar daca statisticile imi arata ca a fost citita de mai putin de 100 de oameni marti. I-am citit-o astazi si sotului meu. Mi-a spus ca prima jumatate l-a cam plictisit si ca abia in a doua jumatate s-a insufletit atmosfera si i-am atras cu adevarat atentia.

M-a apucat rasul, caci mi-am amintit cum, in urma cu vreo 3-4 ani, marile bloggerite ale acestei tari, a-listerele sufletului, insistau pe ideea ca orice articol de blog trebuie sa fie precum o compunere de clasa a patra, sa aiba introducere, cuprins si incheiere, de parca bloggerul nu ar putea intra direct in subiect, ca mai tarziu sa dea si amanunte despre “introducere”. Iata ca am scris o compunere de clasa a patra si a plictisit, doamnelor. Ma bucur ca drumurile noastre s-au despartit, ca nu ma puteti pune la colt pentru faptul ca nu mereu scriu cu introducere, cuprins si incheiere.

Daca sunteti curiosi, mergeti sa cititi povestea Pescarul si marea.

Leave a Reply