Skip to main content

Luminița de la capătul… lăbuțelor – un videoclip viral?

I-am spus copilului ieri că am nevoie de ajutorul său pentru a face un videoclip viral pe youtube, un videoclip care să adune foarte multe vizualizări. L-am întrebat dacă are vreo idee nemaipomenită, nemaiauzită, nemaiîntâlnită și mi-a spus că ar fi fost deja bogat și celebru dacă ar fi avut. 😀 S-a străduit totuși să repare mica jucărie numită în mod pretențios laser pentru a mă ajuta să filmez animalele în timp ce alergau după luminița de la capătul… lăbuțelor, deși eu nu câștig nici măcar un bănuț de pe urma videoclipurilor postate pe youtube.

Pentru că au alergat până când le-au ieșit limbile de un cot, Bruno și frumoasa Miti au fost surprinși urmărind luminița dintr-o postură care nu le face prea mare cinste: văzându-i tolăniți pe gresie, ca niște puturoși, nimeni nu ar crede că au alergat prin casă timp de aproape o oră, că s-au străduit din toate puterile să prindă punctul roșu care se plimba pe gresie și care îi făcea să alunece de colo, colo, uitând de foame, de sete, de somn. Din păcate, videoclipul a devenit viral numai în speranțele mele. Realitatea spune că prietenii mei nu gustă distracția alături de căței și pisici, din moment de filmul a adunat doar 12 vizualizări, din care una sigur este făcută de sora mea. (more…)

Cititoare de coduri de bare

Toata lumea stie deja ca se pot cumpara cititoare de coduri de bare de pe site-ul IDMag, la preturi foarte bune si intr-un timp relativ scurt. Poate ca voi insista putin mai tarziu si pe aceasta idee, numai ca intai as vrea sa imi descarc pe blog starile prin care trec atunci cand ma gandesc la cititoarele de coduri de bare. Ei bine, oameni buni, la magazinul unde imi fac de obicei cumparaturile de zi cu zi a aparut, de vreo luna, o noua vanzatoare, o doamna care, in alte conditii, probabil mi-ar fi putut fi chiar simpatica. Vorbeste mult, e atenta la clienti, insa… Insa nu se descurca absolut deloc cand vine vorba despre cititoare de coduri de bare, iar asta face de fiecare data ca orice client sa isi piarda la casa minute bune in plus fata de cum ar fi normal.

Ma intreb si va intreb: oare la angajare, marile lanturi de magazine nu ii pregatesc pe vanzatori? nu ii testeaza sa vada daca sunt sau nu capabili sa scaneze un cod de bare, fie el si de pe pachetele de tigari? chiar nu observa nimeni ca la o anumita vanzatoare cozile sunt mereu mult prea mari si pierderile de timp ale clientilor la fel? de ce nu se iau masuri in aceasta privinta? Apeland la un nevinovat joc de cuvinte, as spune ca vanzatoarele sunt si ele impartite in doua categorii: cititoare de coduri de bare (more…)

Oameni mărunți care se cred dumnezei

A fost o vreme când oamenii cu gura mare mă intimidau grozav și mă făceau să las capul în pămănt fie că aveau dreptate, fie că nu. Mi se părea că s-ar stârni un uragan dacă le-aș răspunde pe măsură și preferam să îmi înghit vorbele veninoase care îmi stăteau pe limbă. A fost o vreme când, judecată fiind de alții, mi-am deschis larg sufletul pentru a mă justifica. Mare greșeală! Nu doar că nu le-a păsat de problemele mele, dar au și profitat de ocazie pentru a mă bate cu propriile mele arme. Mi-am învățat lecția și, surprinzător chiar și pentru mine, am rămas cu o ură fantastică față de încrezuții -niște oameni mărunți care se cred dumnezei- care m-au atacat doar ca să se afle în treabă.

Nu mai dau explicații nimănui. Deciziile legate de viața mea le iau singură și singură rămân răspunzătoare pentru ele. Cum ar spune persoanele din generațiile mai de demult, nu mă duc la nimeni la zeamă de varză. Dacă am, mănânc, dacă nu, înghit în sec și aștept zile mai senine. Aleg să nici nu mă mai bag în discuții, chiar dacă am un punct de vedere clar și dacă l-aș putea expune ca la carte. Nu-i treaba mea să educ oameni și nici să le arunc în traistă, deși am făcut-o de nenumărate ori. (more…)

Coaliția pentru familia mea

Aleg să îmi fac propria coaliție, coaliția pentru familia mea, care e mai importantă decât orice altceva. Cu fiecare nouă zi petrecută în acest soi de spital de nebuni uriaș simt mai tare că mă sufoc, că locul meu nu mai este aici. Poate că sunt influențată și de faptul că băiatul meu deja s-a decis să își ia zborul, să-și facă un rost într-o altă țară, unde lumea nu se poartă de parcă ar vrea să se urce iar în bananier. Muncesc până la epuizare pentru a-l ajuta să plece în bune condiții, să se poată acomoda ușor și să nu dea de greu din prima clipă. I-am dat multe sfaturi de-a lungul vieții. În ultima săptămână aproape că l-am intoxicat cu sfaturi. Astăzi îi mai dau unul, singurul cu adevărat important: zboară, puiule, zboară cât mai departe, cât mai sus!

Coaliția noastră este formată din trei persoane, cele mai importante trei persoane: noi, familia noastră. Ne coalizăm pentru a putea lupta cu viața, cu piedicile care ne ies în cale, cu apele care vor să ducă totul la vale, cu munții pe care vrem să îi cucerim, cu vulcanii care încearcă să își arunce lava asupra noastră și cu toate cutremurele care ne zgâlțâie din senin. Coaliția pentru familia noastră (more…)

Monitorizare flota auto cu ajutorul Multifleet

Monitorizare flota auto cu ajutorul Multifleet – avantaje

Tot mai multe firme aleg sa se foloseasca de sistemele de monitorizare a flotei auto folosind serviciile Multifleet, caci au in acest fel o multitudine de avantaje deloc de neglijat. Exista multe alerte care functioneaza in timp real si care trimit atentionari la firma ori de cate ori un vehicul al flotei auto efectueaza o livrare la un client, cand si unde se face alimentarea cu carburant pentru fiecare vehicul in parte, unde si cand se efectueaza o descarcare dintr-o basculanta sau betoniera, cand un vehicul sau utilaj iese de pe traseul care a fost prestabilit, cand se depaseste limita de viteza admisa, cand soferul stationeaza prea mult intr-un loc si tine, in acelasi timp, motorul vehiculului pornit.

Tot la capitolul avantaje aduse de monitorizarea flotei auto prin intermediul serviciilor Multifleet mai putem aminti faptul ca se pot contoriza kilometri efectuati in interes personal, ca se pot stabili cele mai potrivite rute si cele mai eficiente trasee, alerte chiar si pentru situatiile in care nivelul de carburant din rezervor scade brusc etc. Mai mult, sistemul trimite la firma note si alerte despre felul in care conduce (more…)

Când puiul își ia zborul

Cuibul sărăcăcios în care își adăposteau grijile și speranțele era tot mai aglomerat. Veneau păsări din toată lumea să caute, printre paie, bețe și pene jumulite secretul bine păstrat în tainițele inimioarelor ce băteau la unison. Li se dusese vestea în cele patru zări că nu simțeau nici frig, nici foame când erau împreună. Se respectau și se sprijineau întotdeauna, oricât ar fi fost de greu. O singură supărare aveau păsările: puiul lor nu zbura. Îi crescuseră frumos aripile, erau lucioase și viguroase, însă micuțul refuza să le folosească. Își petrecea timpul în cuib, acolo unde căldura pufului dăruit de mama pasăre, gâzele apetisante aduse de tatăl pasăre și jucăriile pe care le procura singur păreau să îi fie de ajuns.

Timpul trecea și puiul devenea tot mai mare. Avea tot mai multe nevoi și parcă tot mai puțin spațiu în cuib.

-Mamă, tată, eu m-am decis! Îmi iau zborul spre zări mai albastre. Vreau să cunosc lumea, să regăsesc prietenii deja plecați, să îmi construiesc propriul cuib. Vreau să știu de ce am aripi. Vreau să zbor! (more…)

Sport si activitati in aer liber cu produse de la ManiaMall

Sport si activitati in aer liber

Nu stiu prin ce minune, insa in familia noastra toata lumea incepe sa ia proportii, desi nu mancam mai mult sau mai gras decat de obicei. Baiatul meu sustine ca de vina este internetul, care ne tine priponiti in fata monitoarelor. Sedentarism scrie pe fruntile noastre. Si pe burti, as adauga. Iata din ce motiv ne-am decis ca in aceasta vara sa facem mai multa miscare, sa avem grija de siluetele si mai ales de sanatatea noastra. Am stabilit ca in fiecare sambata dimineata, indiferent de cum va fi vremea, sa facem putin sport si activitati in aer liber, sa mai dam jos din grasimea care s-a acumulat in organism.

E destul de greu sa gasim o pasiune comuna, insa ne-am impartit pe echipe si speram sa ne putem pastra obiceiul de a iesi din casa macar o data pe saptamana pentru a face sport si diverse activitati in aer liber. De exemplu, sotul meu si fiul surorii sale au decis ca vor alerga macar cateva ture de parc. Eu si nepoata sotului meu vom juca volei sau ne vom plimba cu rolele, cumnata mea va renunta la ceaiurile pentru slabit si va face abdomene, cumnatul va face piata, deci un efort nu doar benefic pentru sanatate, dar si util casei sale. Baiatul meu a fost singurul care a ales sa se plimbe cu bicicleta, (more…)

Dacă nu vorbești cu el, copilul…

Mi-e greu să vorbesc despre asta, dar simt că trebuie să o fac pentru ca, măcar pe viitor, părinții să fie atenți la felul în care își cresc copiii. Eu am aflat anul trecut despre micuța al cărei nume nu îl voi da. Să îi spunem A., ca să ne fie ușor. Mama ei s-a măritat de mică și a ajuns în celălalt capăt al țării, la soț. Nu i-a fost ușor printre străini, mai ales că toată ziua lucra în serele soțului, ca o sclavă pe plantație, în vreme ce bebelușa dormea undeva printre rânduri, în cărucior, sau la umbra vreunui copac.

După o vreme, sătulă de traiul îngrozitor, și-a luat copilul și a fugit. Cu chiu, cu vai, a ajuns acasă, unde a luat-o de la capăt cu munca, de această dată pentru ea și copilaș. Numai că, ocupată fiind cu munca abrutizantă de la țară, femeia a neglijat educația copilului, bucuroasă că avea ce să îi pună pe masă și cu ce să îl îmbrace. Într-un final le-a surâs norocul și un bărbat gospodar și bun l-a suflet s-a îndrăgostit de mamă. A luat sub aripa lui ocrotitoare și copilașul, pe micuța A. (more…)

Ne naștem iubitori de animale sau devenim?

Nu îmi aduc aminte dacă mi-a fost inoculată iubirea pentru animale sau dacă m-am născut cu ea în sânge. Tatăl meu a crescut la țară, într-o familie săracă. Bunicul murise în razboi, lăsând acasă o văduvă și șase copii, toți minori. Bunica le-a trasat sarcini precise, a împărțit munca din gospodărie, astfel încât fiecare copil să contribuie cu ceva la bunăstarea familiei. Tatălui meu, de exemplu, i-a revenit obligația de a duce vaca pe câmp, la păscut. Avea doi buni prieteni: un cal și un câine. Obișnuia să priponească vaca într-un loc umbros, apoi să galopeze cu armăsarul pe câmpuri. Câinele îi însoțea întotdeauna, alergând lângă picioarele calului.

Într-o zi, nu se știe din ce motiv, calul a făcut un pas greșit și și-a lăsat sutele de kilograme pe laba câinelui, într-o călcătură de coșmar. Doar o clipă, timp suficient pentru câine să simtă o durere cumplită, căci nu-i lucru de șagă să te calce pe picior un armăsar care galopează. Câinele a întors capul și a înfipt dinții în carnea care i-a ieșit în cale: piciorul tatălui meu, care avea pe atunci vreo zece anișori. Credeți că s-a supărat? Nicidecum. (more…)

Flăcări portocalii

Am avut pentru o clipă iluzia că m-am întors în copilărie, la vara aceea toridă când cei doi frați, tatăl și unchiul meu, ne-au dus la pădure să petrecem o zi în aer liber, să ne bucurăm de răcoare, de aer curat, de ciripit de păsărele. Acum flăcările se înălțau spre vișin. Omul sensibil pe care îl adăpostesc în spatele zâmbetului ironic a strigat la pofticioșii ce pregăteau grătarul: mutați-vă mai departe de copaci, să nu îi distrugeți. Focul a pâlpâit portocaliu, în semn de mulțumire. Crengile s-au aplecat spre mine, răcorindu-mă. Aerul a tremurat exact ca atunci când eram micuță și mâncam, la margine de pădure, șunca friptă pe băț. Nu îmi păsa că picase în cenușă. Tata ar fi fost mândru de mine, dacă ar fi văzut că plimbările prin pădure m-au învățat cât este de important să protejăm natura, să ținem focul departe de animale și copaci.

Liniștită în privința aceasta, mi-am permis o clipă de relaxare și am pozat flăcările portocalii (more…)