Skip to main content

Când puiul își ia zborul

Cuibul sărăcăcios în care își adăposteau grijile și speranțele era tot mai aglomerat. Veneau păsări din toată lumea să caute, printre paie, bețe și pene jumulite secretul bine păstrat în tainițele inimioarelor ce băteau la unison. Li se dusese vestea în cele patru zări că nu simțeau nici frig, nici foame când erau împreună. Se respectau și se sprijineau întotdeauna, oricât ar fi fost de greu. O singură supărare aveau păsările: puiul lor nu zbura. Îi crescuseră frumos aripile, erau lucioase și viguroase, însă micuțul refuza să le folosească. Își petrecea timpul în cuib, acolo unde căldura pufului dăruit de mama pasăre, gâzele apetisante aduse de tatăl pasăre și jucăriile pe care le procura singur păreau să îi fie de ajuns.

Timpul trecea și puiul devenea tot mai mare. Avea tot mai multe nevoi și parcă tot mai puțin spațiu în cuib.

-Mamă, tată, eu m-am decis! Îmi iau zborul spre zări mai albastre. Vreau să cunosc lumea, să regăsesc prietenii deja plecați, să îmi construiesc propriul cuib. Vreau să știu de ce am aripi. Vreau să zbor! (more…)

Gradina si ferma

Gradina si ferma

De cand eram de-o schioapa mi-am dorit sa locuiesc la curte, sa am gradina si chiar o ferma, caci munca nu ma sperie, iar beneficiile mi se par foarte importante. Sa poti avea alimente crescute in gradina ta, bio, ca tot este la moda acest termen, sa ai o curte ingrijita, cu gazon tuns permanent si cu flori care zambesc trecatorilor, sa ai oua la discretie si lapte proaspat, sa iti bei cafeaua sub un pom fructifer, sa te bucuri toamna de roadele adunate dupa un sezon de munca in agricultura. Iata un vis pe care nu stiu cate femei il au. M-as bucura sa aflu ca sunt multe, ca si altele inteleg cat este de important sa traim sanatos, sa facem miscare si sa ne hranim cu alimente din propria gospodarie. Da, eu chiar imi doresc o gradina plina cu de toate si, de ce nu? o ferma.

Scule pentru gradina (more…)

Ne naștem iubitori de animale sau devenim?

Nu îmi aduc aminte dacă mi-a fost inoculată iubirea pentru animale sau dacă m-am născut cu ea în sânge. Tatăl meu a crescut la țară, într-o familie săracă. Bunicul murise în razboi, lăsând acasă o văduvă și șase copii, toți minori. Bunica le-a trasat sarcini precise, a împărțit munca din gospodărie, astfel încât fiecare copil să contribuie cu ceva la bunăstarea familiei. Tatălui meu, de exemplu, i-a revenit obligația de a duce vaca pe câmp, la păscut. Avea doi buni prieteni: un cal și un câine. Obișnuia să priponească vaca într-un loc umbros, apoi să galopeze cu armăsarul pe câmpuri. Câinele îi însoțea întotdeauna, alergând lângă picioarele calului.

Într-o zi, nu se știe din ce motiv, calul a făcut un pas greșit și și-a lăsat sutele de kilograme pe laba câinelui, într-o călcătură de coșmar. Doar o clipă, timp suficient pentru câine să simtă o durere cumplită, căci nu-i lucru de șagă să te calce pe picior un armăsar care galopează. Câinele a întors capul și a înfipt dinții în carnea care i-a ieșit în cale: piciorul tatălui meu, care avea pe atunci vreo zece anișori. Credeți că s-a supărat? Nicidecum. (more…)

Flăcări portocalii

Am avut pentru o clipă iluzia că m-am întors în copilărie, la vara aceea toridă când cei doi frați, tatăl și unchiul meu, ne-au dus la pădure să petrecem o zi în aer liber, să ne bucurăm de răcoare, de aer curat, de ciripit de păsărele. Acum flăcările se înălțau spre vișin. Omul sensibil pe care îl adăpostesc în spatele zâmbetului ironic a strigat la pofticioșii ce pregăteau grătarul: mutați-vă mai departe de copaci, să nu îi distrugeți. Focul a pâlpâit portocaliu, în semn de mulțumire. Crengile s-au aplecat spre mine, răcorindu-mă. Aerul a tremurat exact ca atunci când eram micuță și mâncam, la margine de pădure, șunca friptă pe băț. Nu îmi păsa că picase în cenușă. Tata ar fi fost mândru de mine, dacă ar fi văzut că plimbările prin pădure m-au învățat cât este de important să protejăm natura, să ținem focul departe de animale și copaci.

Liniștită în privința aceasta, mi-am permis o clipă de relaxare și am pozat flăcările portocalii (more…)

Vraja iubirii pentru animale – poveste audio pentru copii

De-a lungul timpului am scris multe texte pe care le-am numit, poate prea pretențios, povești. Unele s-au bucurat de atenția totală a nepoților mei, copii hiperactivi, care nu pot sta locului o clipă și care nu au răbdare să asculte o poveste de la cap la coadă. În vacanța de vară a anului trecut le-am scris multe povești. Nu am vrut doar să îi distrez, ci și să îi educ într-un mod (nu foarte) subtil, ba chiar, undeva în adâncul sufletului, am sperat că voi avea cândva curaj să le citesc și altora, să aflu părerea unor adulți. A fost nevoie să treacă un an pentru ca inima mea să găsească puterea de a înregistra una dintre acele povești și a-i da drumul în mediul online, pe youtube, la liberă ascultare.

Ori nu am eu destui “fani”, ori povestea mea, pe care am numit-o Vraja iubirii pentru animale, nu e chiar ceea ce credeam. Aș vrea să vă rupeți trei minute din viață și să o ascultați, apoi să îmi spuneți părerea voastră sinceră. Pe scurt, în poveste este vorba despre doi copii care găsesc în podul bunicii o Carte de Magie și, ascunși în camera lor, citesc și pun în practică diverse vrăji. Aici, Vraja iubirii pentru animale – o poveste (more…)

Ascute-ti mintea cu jocuri de la Danom

Ascute-ti mintea!

Am gasit in magazinul online Danom o multime de jocuri pentru dezvoltarea inteligentei la copii si, de ce nu?, pentru adultii care nu au uitat sa fie din cand in cand copii, sa se distreze, sa isi puna mintea la treaba, sa vada cum sunt jocurile pe care le joaca pruncii zilelor noastre, ce diferenta este intre ele si “piticiot” sau “nu te supara, frate” de altadata. Deocamdata nu am cumparat nimic, pentru ca vreau sa dau o comanda serioasa, caci multe dintre jocurile descoperite acolo sunt din categoria “Ascute-ti mintea!”, adica acele jocuri care pot fi jucate de copiii de peste 8 ani, de copii si parinti ori chiar numai de adulti. Asadar, vreau sa gasesc jocuri atat pentru copiii cumnatei mele, cat si pentru mine si familia mea, sa jucam alaturi de prieteni in serile de sambata.

Brains: Harta Comorii

De exemplu, pentru mine si ai mei, adica familia si prietenii, am pus ochii pe un joc care se anunta a fi cel putin interesant: Brains: Harta Comorii. (more…)

Canalul meu de youtube

De cum am aflat că aparatul meu de fotografiat se pricepe să și înregistreze, m-a cuprins o febră a filmărilor de nestăvilit. Câteva zile am umblat prin casă pândind pisicile și așteptând ca Bruno să latre fioros, așa cum doar el știe când ne trece pe sub geamuri tânărul akita inu de la blocul vecin. Ca un făcut, probabil intimidate de privirea mea fixă, animalele au stat atât de cuminți, încât nu prea am avut ce să filmez. După câteva zile mi-a mai trecut și mie nebunia, mai ales când am observat că videoclipurile încarcă mult mai repede memoria calculatorului. Dar nici o clipă nu am renunțat la ideea de a prezenta lumii balamucul care se iscă uneori în casa mea.

Am reactivat canalul de youtube, Iubesc Viata, la care vă și invit să vă abonați. Când animalele au stat prea cuminți, mi-am făcut de lucru și m-am filmat pe mine sau m-am înregistrat citind. Bruno îmi dă uneori impresia că înțelege ce vreau să fac. Pur și simplu rămâne stană de piatră când stau aproape de el cu aparatul deschis. El, care e un câine atât de activ și de zăpăcit… Eh, Brunuțu’, lasă că te prind eu până la urmă, îi tot spun, înciudată pe cumințenia lui. (more…)

Cel mai bun curier (firma Xcurier)

Multe au fost situatiile in care am avut nevoie de o firma de curierat. Uneori am trimis cate ceva prietenilor, alteori mi-am comandat produse de pe internet si le-am primit prin intermediul unor curieri, iar de foarte multe ori am primit prin serviciul de curierat diverse cadouri de la prieteni si firme colaboratoare. Chiar zilele trecute se mira sotul meu de faptul ca serviciilede curierat rapid au o tot mai mare cautare. E usor de inteles si era de asteptat intr-o tara in care serviciile postale sunt la pamant. Firmele de curierat iti pastreaza produsele in cele mai bune conditii, le livreaza intr-un termen foarte scurt, iti ofera garantia ca le primesti, ca nu patesti cum am patit eu cand o prietena mi-a trimis prin posta un pachet urias cu carti pentru pregatirea examenului de bacalaureat, carti despre care nici in ziua de azi, dupa cinci ani, nu se stie nimic.

Ei bine, astazi nu vreau sa ma enervez, asa ca aleg sa vorbesc (scriu) despre cel mai bun curier, dar nu inainte de a va spune ca saptamana trecuta am avut ocazia de a intalni cel mai frumos curier, un tip roscat, cu ochi verzi, patrunzatori, si un zambet de cuceritor. Totusi, cand avem nevoie de servicii de curierat, (more…)

Norul care umbrește fericirea

Tremur în fiecare dimineață și-mi vine să-mi ascund mâinile în blana călduroasă a câinelui. Mai e mult până vine vara? întreb privind spre cerul niciodată cu adevărat senin. Cu fiecare nouă zi ploioasă îmi dau seama că șansele de a mă bucura pentru mai mult timp de căldură scad, și scad, și iar scad. Mă plimb pe străzi înhăimurată ca un eschimos. În jur mă râd copacii și tinerii ce umblă în tricouri subțirele. Hai, soare, cu puterea ta nelumească, fă o vrajă și dă-mi o rază, dă-mi una să fie doar a mea, să o îmbrățișez în fiecare dimineață, să-i mângâi pletele blonde și să îi fur căldura ce dă viață și poftă de a redeveni copil!

Soare mă ascultă, însă nu îmi răspunde. Inima îmi tremură. La fel și mâinile cramponate de lesa cu care îl stăpânesc pe Bruno. Pașii cadențați mă poartă până la margine de oraș, acolo unde un grup de dromaderi cerșește atenția trecătorilor. Îi văd tocând mărunt din buzele ce ar face invidioase vedetele siliconate și botoxate de pe la noi și de aiurea. Ce rugăciuni adresează soarelui nu știu. Unul dintre ei, un dromader cu gene lungi și blana închisă la culoare, îmi face semn să vin mai aproape, însă nu-mi spune absolut nimic despre gardul care ascunde o mulțime de primejdii (vedeți voi în videoclip ce am pățit). (more…)

Perne, pilote si paturi la preturi bune pe elider.ro

Toti parintii isi doresc pentru copiii lor ceea ce este mai bun pe aceasta lume. Visam pentru ei sa fie mereu sanatosi, luptam sa ii educam, sa ii crestem frumos, sa le insuflam valori care si pe noi ne-au ghidat in viata. Ne straduim sa facem din bratele noastre perne pe care sa se sprijine cand sunt obositi, din vorbele noastre le facem paturi sub care sa se ascunda cand le este teama, ii ajutam sa isi legene visurile in pilote de puf. Nu doar la figurat, ci si la propriu le daruim perne, pilote si paturi moi, de cea mai buna calitate, pentru ca somnul sa le fie odihnitor, sa poata visa frumos si sa se trezeasca intotdeauna cu pofta de viata.

Uneori, din prea multa dragoste si grija fata de copii, uitam ca si noi avem nevoie sa ne traim bine viata, sa avem permanent confortul necesar, sa ne oferim clipe de liniste, ascunsi sub paturi calduroase, unde sa putem visa in voie. Cand traiul ni se pare greu, niste pilote pufoase in care sa ne infasam, ca pe vremea cand eram bebelusi, ar putea fi modul ideal de a prinde curaj si de a lupta cu necazurile. (more…)