Skip to main content

Libertatea de a lua decizii

Sunt trei. Ai nimănui sau poate ai noștri, ai tuturor – depinde din ce unghi îi privești. Mititei și rotunjori, cuminței și frumușei, numai buni de mângâiat, de răsfățat, de protejat. Culorile vesele în care s-au învelit aduc bucurie în suflet. Cui? Doar celor care au ochi să îi vadă, urechi să îi audă și inimă să îi înțeleagă. Trei căței de talie mică, rătăcind pe străzi în căutarea unei vieți mai bune. Au format o alianță destul de ciudată la prima vedere. Într-o țară unde bărbații pot lua oricând doresc decizii pentru femei, unde oricine poate decide soarta altora, iată că o cățelușă vrea să arate că știe să fie șefă de haită, să găsească drumul cel bun, să îi ghideze pe alții spre mai bine.

Cuvintele se formează singure pe tastatură. Degeaba încerc să le stăpânesc, să alung nepotrivitele care ar putea da naștere controverselor și animozităților. Inițial, postarea se voia a fi doar un mic omagiu adus unor căței simpatici care mâine poate vor cădea în plasa hingherilor sau sub roțile vreunei mașini. Iată că, influențată de ceea ce se întâmplă zilele astea prin țară, pun poza celor trei căței și scriu despre cum unii oameni vor să aibă (sau chiar cred că au) dreptul de a decide pentru alți oameni, despre cum bărbații pot lua hotărâri pentru femei, despre cum anumite minorități știu ce este mai bine pentru majoritate.  (more…)

Sfaturi esentiale pentru orice gainer: cum rezolvi problemele de crestere a masei musculare?

Cu siguranta ca notiunea de gainer nu ne este necunoscuta. De asemenea, ce barbat nu isi doreste sa creasca in masa musculara si sa aiba acel corp de invidiat, de care toate femeile sunt in mod involuntar atrase?

Ei bine, se pare ca nu orice persoana reuseste sa faca parte cu succes din categoria gainerilor. Oare de ce? Ei bine, variantele de raspuns sunt multiple: fie nu isi cunoaste indeajuns propriul corp si metabolism, fie nu este suficient de interesat in acest sens, fie nu este documentat din sursele potrivite, sau, pur si simplu, nu are la indemana produsele care il pot ajuta.

Orice gainer, in adevaratul sens al cuvantului, stie ca pentru a creste in masa musculara, nu este nevoie doar de un antrenament foarte bine elaborat si de multa munca, ci si de pauze ale efortului, dar si de un regim alimentar corespunzator. (more…)

Vreau să fiu amnezică

Pe cât de frumoasă este viața așa, la modul general, pe atât de urâtă poate fi în anumite momente. Atât de urâtă, încât omul simte nevoia de a-și ascunde sieși tot ceea ce i-a tulburat existența, tot ceea ce l-a făcut să piardă respectul de sine, bucuria de a trăi, dragostea față de semeni sau cine mai știe ce. Dureri ce sfâșie inima se cer și ele ascunse, pentru ca suferința să dispară și omul să poată merge mai departe. Nu-i vorba despre minciună și adevăr, ci despre a trăi chinuit de gânduri negre sau a le ascunde undeva în adânc, pentru ca fiecare nouă zi să aibă zori trandafirii și adieri înmiresmate. Cine nu și-a spus, măcar o dată în viață, că ar dori să uite un anumit lucru, să fie amnezic într-o anumită privință?

“Ai impresia că vrei să afli ceva și, odată ce-ai aflat, ai da orice să-ți ștergi lucrul ăla din minte. De acum înainte, dacă m-ar mai fi întrebat cineva ce-mi doream să fiu când aveam să mă fac mare, aș fi răspuns că voiam să fiu amnezică.” (more…)

Câinele își dă seama, omul nu…

Încerc să pozez un paragraf din cartea Viața secretă a albinelor. Fotografia iese neclară. Am zeci de variante în calculator, toate încețoșate. Oamenii ar putea spune că nu (îmi) citesc (blogul) din cauză că nu văd bine literele. Mă enervez. Conștientizez faptul că sunt incapabilă să fac o poză bună. Nu am nici bani ca să-mi cumpăr un aparat foto deștept, să facă treaba în locul meu. Mai bine să îl filmez pe Bruno, care s-a tolănit la picioarele scaunului, plictisit. Ce-ar fi dacă aș face un video educativ, să le arăt posesorilor de patrupede cum se periază un câine?

Zis și făcut. Prind peria, pornesc filmarea și periez, periez, periez, deși de undeva, din adâncul minții, un clopoțel încearcă să mă avertizeze că e ceva în neregulă. Bruno se miră și el, dar trece cu ușurință peste toate și savurează momentul de răsfăț, întorcând totuși capul din când în când, nedumerit. Abia după 20 de secunde îmi pică fisa: din grabă, din neatenție, din cine mai știe ce, am periat câinele cu peria mea de păr, în loc să îl periez cu a lui. Râd, râd cu lacrimi și lumea devine deodată mai luminoasă, mai colorată, mai veselă. (more…)

Retrospectiva lunii februarie 2017 în fotografii

Mi-a amintit google că am postat cândva o retrospectivă în fotografii pe celălalt blog și m-am gândit că nu ar fi rău să imortalizez luna februarie 2017 aici, să mă pot bucura peste ani amintindu-mi anumite momente din viața mea. M-aș bucura și mai tare dacă mi-aș aminti să fac asta lună de lună. 🙂

Anticarul din Kabul:

Cornulețe cu rahat: (more…)

Informații despre fotografii de nuntă pe www.jadoris.com

Pentru toți cei care doresc să afle mai multe informații despre fotografii de nuntă, dar și să găsească un fotograf bun care să imortalizeze cele mai frumoase momente din viața omului, recomand cu căldură site-ul www.jadoris.com. Veți descoperi acolo doi oameni simpatici, pasionați de fotografie, de artă, de frumos, doi oameni care sunt gata în orice moment să vă vină în ajutor, fie că doriți fotografii de nuntă, fotografii de botez, fotografii de logodnă, fotografii cu copiii, fotografii de orice fel, realizate de către profesioniști, de către artiști. Să vă uitați prin portofoliul lor, ca să vă dați seama că nu exagerez cu nimic când spun că sunt buni în ceea ce fac și că merită să fie recomandați.

Mie îmi plac fotografiile făcute în timpul nunții, mai ales în momentele cheie sau când se ivește ceva amuzant, însă vă spun cu sinceritate că, dacă aș avea de ales, aș prefera să văd mai mult fotografii de nuntă făcute în afara evenimentului, în locuri de vis, cu peisaje deosebite, cu mirii fiind singuri, așa cum se cuvine unui cuplu abia plecat la drum. Îmi place să îi văd cum se privesc în ochi, cum se țin de mână, cum se plimbă agale pe cărări pustii sau cum se îmbrățișează fericiți, de parcă numai ei doi ar fi pe pământ. O fotografie de nuntă realizată de către un profesionist într-un cadru romantic e așa, ca un basm cu final fericit. (more…)

Dresaj canin cu recompense

Am avut cândva un câine ciobănesc corb care părea să se fi născut învățat. Era atât de cuminte și de ascultător, încât niciodată nu a fost nevoie să îl cert sau să îi ofer recompense pentru ca el să se comporte exemplar. Probabil că din cauza lui mai târziu am avut atât de multe și mari pretenții de la alți câini și probabil din această cauză m-am enervat când nu m-au ascultat, când au așteptat recompense pentru a răspunde unei comenzi. Cu Bruno a fost cel mai greu. E un câine atipic, un câine căruia nu îi poate fi aplicată orice metodă de dresaj canin. Dacă este certat, se încăpățânează și nu mai scoți nimic de la el. Dresajul canin cu recompense e bun de folosit, însă Bruno reacționează numai când are promisiunea unei recompense, nu și după. Dacă simte că nu am nimic să îi dau, rareori execută comenzile, oricât de simple ar fi acestea.

Știu că se vor grăbi mulți să spună că nu sunt eu un dresor bun, însă puțin îmi pasă. Pe Bruno l-am lăsat două veri la rând pentru câte patru zile la o pensiune canină din Ploiești și de ambele dăți instructorul canin și-a pus mâinile în cap. Prima dată mi-a spus că am un câine autist pe care nimeni și nimic nu îl poate convinge să facă așa cum vrea omul, iar a doua oară m-a întrebat, cu o urmă de groază în priviri: “Cum puteți sta cu el în casă? E rău, rău, rău!”. Se vedea clar că omului îi era frică de câinele meu, la fel cum clar se vedea și faptul că îmi bătuse câinele. Am tăcut, deși fierbeam de nervi. Ce soi de dresor e cel care nu poate stăpâni un câine maidanez, un câine crescut în casă, cu dragoste și cu recompense? (more…)

Ai o idee genială? andreiursachi.eu îți vine în ajutor

Fiecare generație își are tinerii săi buni, care știu ce vor de la viață și care luptă din toate puterile pentru a obține lucrurile dorite, fie ele de natură materială, fie de natură spirituală. Bucuria și mândria pe care omul le simte atunci când realizează ceva prin propriile forțe sunt de nedescris în cuvinte. Dar ce se întâmplă atunci când un tânăr are idei foarte bune sau de-a dreptul geniale, însă nu găsește un mentor ori banii necesari pentru a da viață respectivei idei? Din păcate, uneori drumul de la gând la faptă este tare greu și se poate dovedi a fi chiar fundătură, dacă tânărul nu găsește nicăieri sprijinul necesar. Celor ce vor să înceapă și să dezvolte o afacere, dar nu găsesc sprijin, le recomand site-ul andreiursachi.eu, un loc unde ideile prind viață.

Pe Andrei Ursachi l-am cunoscut în anul 2012. M-a uimit încă de la inceput faptul că, deși era atât de tânăr, se comporta întotdeauna exemplar, sărea în ajutorul oricui ar fi avut nevoie și se pricepea să transforme orice idee bună într-o afacere de succes. În fața unui asemenea tânăr nu îmi rămâne decât să îmi scot pălăria. Și vă spun cu sinceritate că nici măcar nu m-am mirat când am aflat că își dorește să vină în sprijinul altor tineri, să îi ajute pe toți cei care sunt ambițioși și au idei geniale, dar cărora le lipsește un mentor care să îi călăuzească sau banii necesari pentru a pleca pe lungul și anevoiosul drum al antreprenoriatului.  (more…)

La mulți ani, femeie!

Surprinzător sau nu, pentru prima dată în viață m-am simțit femeie nu când organismul a dat primele semne de maturizare, ci atunci când primul bărbat m-a privit nu ca pe un copil, ci ca pe o posibilă pradă. Orice persoană de sex feminin poate recunoaște acea privire intensă și arzătoare, privirea bărbatului care îi spune că este frumoasă, că este dorită, că este femeie. Pe atunci nu îmi ura nimeni La mulți ani de 8 martie. Eram eu cea care îi spunea mamei La mulți ani. Viața m-a crescut și m-a purtat din etapă în etapă. Am fost și sunt în continuare soție, mamă, dar în primul rând femeie. În diminețile de 8 martie mă trezesc, mă spăl pe ochi și mă privesc în oglindă. Am tot mai multe riduri și fire albe de păr, însa asta nu mă împiedică să îmi zâmbesc ștrengărește și să îmi urez un sincer La mulți ani!

Mă îndrept apoi către virtual și fac aceeași urare tuturor femeilor cunoscute în online, tuturor celor care mă onorează cu prezența lor pe blog, tuturor celor care au curajul de a-și zâmbi ștrengărește în oglindă, indiferent de câte riduri sau fire albe de păr au. (more…)

Produse romanesti

Mereu am sustinut ideea de a cumpara produse romanesti, de a sprijini economia tarii noastre, caci este una dintre modalitatile prin care putem ajunge, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, sa traim mai bine. Incerc, pe cat imi sta in puteri, sa cumpar si sa utilizez produse romanesti si ii indemn intotdeauna si pe altii sa procedeze la fel, indiferent daca este vorba despre produse alimentare, produse vestimentare, produse cu care sa imi infrumuseteze viata etc. Daca exista aceasta posibilitate, aleg sa cumpar ceea ce produc si comercializeaza romanii. De exemplu, in urma cu cateva zile am descoperit un site care comercializeaza produse romanesti, inclusiv carti postale cu povesti unice, deosebite, cu mesaje gata inscriptionate pe verso. Va spun cu sinceritate ca au reusit sa ma cucereasca imediat si ca am de gand sa imi comand cate un exemplar din fiecare pentru a-mi completa colectia de vederi.

Eu nu am mai intalnit nicaieri aceasta idee, de a prezenta Romania prin carti postale care sa aiba descrieri de poveste si asta a reusit sa ma incante atat de mult, incat sa scriu si pe blog un articol despre ele, sa vi le prezint si voua. E Coltul Romanesc, (more…)